Victor Hugo spune că "melancolia este fericirea de a fi trist". Adevărul este că atunci când simțim melancolie, starea noastră de spirit se asociază, de obicei, cu tristețe, deși ceea ce ne amintim sunt momente bune din trecut.
Melancolie fără memorie nu este posibilă.
Este un sentiment care ne aduce aminte că ceva lipsește, că a fost acolo, că a fost bine pentru noi, dar că nu mai putem să o recuperăm.Ne amintim călătoriile, momentele, oamenii sau experiențele care ne fac să credem că orice moment trecut a fost mai bun.
Când cineva este melancolic, suferă cu adevărat pentru ceva ce nu mai poate avea.Este o formă de durere permisă, adică ne amintim ceva sau cineva care nu mai este cu noi.Vă doare, dar, de asemenea, ne face să credem că este al nostru, care ne aparține, chiar dacă numai pentru câteva minute și este adăpostit în banca noastră de memorie.Melancolia este și o modalitate de a nu accepta prezentul, de a nu fi mulțumit de ceea ce avem acum.
Atunci când ne permitem să călătorim cu mintea în alte locuri, în alte spații, în alte vremuri și căutăm o companie ireală, credem în mod inconștient că ceea ce găsim este ceva pe care îl posedăm și din care nu putem să ne separăm.Melancolia și prezentul
Melancolia se prezintă la momente specifice, dar poate deveni o problemă atunci când se stabilește permanent în viața noastră.
Este normal să simțiți melancolia după o după-amiază în timp ce priviți fotografiile vechi, ascultând un cântec și amintiți-vă un moment plăcut sau gândindu-vă la cineva cu care ne împărtășim viața. Dar când acest comportament se repetă adesea, dacă este lăsat netratat, poate duce la depresie.Experții spun că această schimbare aduce la lumină o lipsă pe care oamenii o au că sunt nemulțumiți de viața lor. Dacă viața este plină, nu va fi nevoie să vă agățați de trecut pentru a crede că prima era mai bună decât în prezent.
Simțind mai mult sau mai puțin melancolic va depinde de gradul de satisfacție pe care îl avem în prezent.Când suntem fericiți, nu avem timp să evocăm trecutul sau să credem că totul ar putea fi altfel.Legarea în trecut este o modalitate de a pierde prezentul. Sabina a cântat despre acest sentiment. Versurile acelei melodii au spus: "Locuiesc în numărul șapte, pe strada melancolică, am vrut să mă mut în vecinătatea bucuriei de ani de zile". Schimbarea nu depinde de nimeni, ci de noi înșine.