Psihologia este știința care studiază comportamentul uman și procesele sale cognitive. Scopul său final este îmbunătățirea calității vieții, încurajarea și îngrijirea sănătății mintale. Dar cine sau ce este responsabil pentru a asigura că psihologii respectă aceste principii? Aici intră codul de etică al psihologului.
Codul de etică al psihologului este un ghid care ghidează etica profesională a celor care se dedică psihologiei. De-a lungul codului etic, găsim 59 de articole care guvernează competența profesională, intervenția, cercetarea și predarea, obținerea și utilizarea informațiilor, publicității, remunerării și garanțiilor procedurale.
Nerespectarea oricăror dintre aceste articole va implica o evaluare a unui neglijent profesionist prin intermediul unui comitet de evaluare; după evaluarea gravității defecțiunii, va fi aplicată pedeapsa corespunzătoare. Această pedeapsă poate fi ușoară, dar și strictă, cum ar fi retragerea diplomei și licența de a practica.
În acest articol, vom face o scurtă trecere în revistă a principiilor generale ale codului etic,oferind o imagine de ansamblu asupra obiectivelor sale.
Principii generale ale codului etic
Primul dintre principiile generale (articolul 5) vorbește despre scopul psihologiei,, care este orientată spre obiective umane și sociale, cum ar fi bunăstarea, sănătatea, calitatea vieții etc. Orice practică din cadrul psihologiei care contravine acestor obiective ar fi contrară eticii profesionale.
Articolul 6 se referă la sinceritatea profesionale. Un psiholog, cunoscând adevăratele fapte, nu le poate schimba sau nu le poate transmite o versiune frauduloasă a acestora. Activitatea profesională ar trebui să se bazeze pe responsabilitate, onestitate și sinceritate față de clienți și public și utilizarea instrumentelor și tehnicilor cu fundații științifice și obiective.
Următorul principiu, articolul 7, vorbește despre utilizarea psihologiei cu intenționalitate negativă. Este absolut interzisă utilizarea noțiunilor învățate în această disciplină pentru a restrânge libertatea individuală sau a abuza. Niciodată și în nici un caz nu va fi justificată aplicarea greșită a psihologiei; fie prin conflict armat, obligație, război civil, revoluție, terorism sau orice altă situație care încearcă să justifice infracțiunea.
Articolul 8 spune că fiecare psiholog ar trebui să informeze, cel puțin în organele colective, în cazul cunoașterii de încălcare a drepturilor omului, abuz sau condiții crude înînchisoare. Secretul profesional sau confidențialitatea cu clientul nu se exercită atunci când apare acest tip de situație. Din păcate, acesta este unul dintre cele mai încălcate articole din cod.
Următorul principiu general (articolul 9) vorbește despre respectarea criteriilor morale sau religioase ale clienților. Da, faptul de a le respecta nu le împiedică interogarea atunci când este necesar în contextul intervenției.
Articolul 10 interzice psihologilor să facă discriminări pe baza rasei, sexului, sexului, crezului, ideologiei sau oricărui alt factor de diferențiere în timpul prestării serviciilor lor. Aplicarea psihologiei este universală și, prin urmare, în practică trebuie respectat principiul nediscriminării.În principiul general al articolului 11, se spune că psihologul nu poate beneficia de statutul său de putere sau superioritate față de pacienți; fie în beneficiul lor, fie pentru alții. A profita de acest statut ar fi să se îndepărteze de obiectivele disciplinei psihologice.
Articolul 12 se referă la "precauție în scrierea de rapoarte sau diagnostice". Tulburările psihice sau calificările psihologice adesea însoțesc stigmele sau etichetele sociale. Din acest motiv, trebuie să folosim limbajul cu prudență, încercând să nu degradăm social niciunul dintre clienți.
Articolul 13 vizează prevenirea abaterilor pacientului sau a aproprierii nejustificate a clienților. În niciun caz clienții nu pot fi monopolizați, iar căile legale propuse pentru trimiterea pacienților trebuie urmate. Acest lucru asigură că oamenii sunt tratați de cei mai buni profesioniști pentru problema lor.
Articolul 14 interzice acordarea numelui sau a semnăturii psihologului profesionist către terți. Singura persoană care poate semna, în practica profesională, este psihologul însuși. Astfel se evită intruziunea și ascunderea practicilor zadarnice sau pseudo-științifice.Ultimul dintre principiile codului de etică al psihologului, inclus în art. 15 se ocupă de interese conflictuale. Când se întâmplă acest lucru, psihologul va încerca să-și desfășoare activitatea cât mai imparțial cu putință.
Și ar trebui, în acele situații în care procedează în mod legitim, să facă uz de argumentele sale în fața autorităților instituționale. Importanța codului etic al psihologuluiAcum, când știm principiile generale ale codului de etică al psihologului, de ce este atât de important să avem un ghid al eticii profesionale? ◊ Să nu uităm că psihologia clinică este o profesie de sănătate și, prin urmare, clienții dumneavoastră solicită ca serviciile să fie competente și de încredere. Practic, în practica fiecărui psiholog este înregistrată într-un fel o întreagă profesie.
Dar este important să rețineți că un cod etic ne ajută să ghidăm aspirațiile și reglementările în cadrul valorilor disciplinei psihologice. Dacă ceea ce dorim este o știință în favoarea progresului și a bunăstării, este necesar să creăm limitări ale comportamentului profesional care ne împiedică să ne îndepărtăm de aceste obiective.
În cele din urmă, merită adăugat că
este datoria fiecărui psiholog să facă o reflecție critică asupra comportamentului său profesional și a codului deontologic însuși. O dezbatere continuă între un grup de psihologi angajați ne va ajuta să îmbunătățim un ghid de acțiune în favoarea științei și a bunăstării poporului pe care îl deservim.