Deconectarea internă este un mecanism de apărare pe care mulți oameni îl folosesc. Ea alege să nu se simtă să sufere, este "răcire" inima pentru a proteja sufletul de noi eșecuri, noi dezamăgiri și răni care nu se vindecă. Totuși, prin această strategie putem să ne îndepărtăm de o participare sănătoasă la viață.
Revedeți pentru un moment care este scopul emoțiilor noastre. De fiecare dată când sunt activate în creier, acestea declanșează reacții în întregul corp. Dezgustul, de exemplu, ne îndepărtează de ceva sau de cineva. Îngrijirea, entuziasmul, afecțiunea sau pasiunea ne conectează și ne injectează cu o mulțime de dinamică cu care devenim mai energizați și mai creativi decât oricând.
"Să nu iubim de frica suferinței este ca și cum nu trăim din teama de a muri".
- Ernesto Mallo -
Totuși, oricine crede că emoțiile negative nu au nici un scop sau că singurul lor scop este să ne aducă nefericire este complet greșit. De fapt, ei permit oamenilor să se adapteze, să învețe și să progreseze pe parcursul evoluției și al ciclului lor de viață. Frica sau angoasa sunt mecanismele de supraviețuire, semnele de avertizare pe care trebuie să le știm să le interpretăm pentru a le transpune în răspunsuri adaptive care ne garantează integritatea.
Din neuroștiință și prin cărți interesante cum ar fi "O nouă viziune a durerii ca principiu al emoției homeostatice", ajungem la o explicație foarte revelatoare: omul modern este foarte frică. ◊ În ciuda lipsei prădătorilor externi sau a riscurilor fizice concrete, teama de această lume modernă este mult mai profundă și mai complicată. Vorbim despre temerile interioare, acei demoni personali care ne paralizează, ne iau aerul și că, fără îndoială, avem mai multe surse.
În fața incapacității noastre de a gestiona aceste temeri, adesea alegem să folosim sindromul de deconectare emoțională. Ç Să reflectăm puțin asupra acestui concept care, poate pentru tine, este bine cunoscut. Sindromul de deconectare internă: un mecanism de apărare foarte comun
Să ne imaginăm pentru o clipă o persoană fictivă numită Michael.
Acest tânăr are un trecut afectiv marcat de multe eșecuri. Nivelul său de dezamăgire este atât de profund încât a început o nouă etapă în viața sa, unde a minimizat gradul de implicare emoțională; nu vrea să sufere din nou sau să experimenteze mai multe dezamăgiri, mai multe dezamăgiri.
Mecanismele dvs. de apărare pentru atingerea acestui obiectiv sunt foarte atente: a inițiat o disociere complexă între gânduri și emoții până la punctul de a "intelectualiza" orice fapt
. În acest fel, vă protejează izolarea emoțională cu astfel de gânduri: "Sunt fericit singur, cred că dragostea este o pierdere de timp și ceva ce interferează cu viitorul meu profesional".Miguel a dezvoltat ceea ce se numește sindromul de disociere interioară pentru a uita de dezamăgirile trecutului , asigurându-se astfel că nu vor mai repeta. Cu toate acestea, acest comportament nu vă va ajuta deloc: pe lângă faptul că vă izolați și participați la viață într-un mod sănătos, protagonistul nostru se scufundă în același gol emoțional pe care voia să-l protejeze.
Efectele de deconectare emoționalăDacă pentru Miguel de a iubi este de a suferi, închiderea ușilor pentru a iubi transferă aceeași suferință pentru toate domeniile din viața ta.
Deconectarea emoțională este un virus neobosit care avansează lent pentru a cuceri diverse teritorii
pentru că persoana care se confruntă cu ea se oprește intern pentru a înregistra dragostea și afecțiunea ca fiind semnificativă în viață. Treptat, frustrare, amărăciune musca, starea de spirit proasta neobosit si stresul emoțional va fi instalarea și, mai devreme sau mai târziu, duce la dureri fizice, insomnie, și diverse boli, cum ar fi depresia.A trăi în legătură cu emoțiile noastre: un salvator de zi cu zi
Am vorbit la începutul articolului despre greutatea emotiilor negative din viețile noastre: le-am definit ca mecanisme de supraviețuire. Cu toate acestea, după cum vedem în exemplul precedent, mulți dintre noi, în loc să căutăm să-i înțelegem, am pus ancora bărcilor noastre mentale să-i submergăm în lipsa de indiferență; de uitare.
"Dacă n-ai fi suferit, n-ai avea adâncime ca ființă umană, nici umilință sau compasiune".
- Eckhart Tolle -
Alegerea să nu te simți ca să nu suferi nu are nici un sens.
Nu are sens, deoarece ființa umană, așa cum ne spune, nu este o entitate rațională sau un calculator. Ființa umană este un set de emoții fabuloase care ghidează și să dea viața lui să se conecteze unii cu alții, să învețe din dezamăgiri, să jelească pierderile, râzând cu fericire și pentru a muta în sus capul pentru a eluda aceste pericole cu care avem întotdeauna o lecție.
Neuroștiința ne spune că deconectarea interioară care apare dintr-un set de emoții negative nu este utilă sau sănătoasă. Emoțiile negative, cum ar fi teama sau dezgustul, au un scop și o formă pe care oamenii de știință o definesc ca "unitate homeostatică". Omul a fost conceput să acționeze, să nu fie izolat în insulele sale de nemulțumire. Atunci când balanța noastră interioară este deranjată, o idee bună este să aduni puterea, să fii creativ și curajos să recuperezi această homeostază internă; în acest fel, vom realiza împlinirea emoțională sau acel punct perfect în care nimic nu doare și nimic nu lipsește. Permiteți-vă să "simțiți" din nou să vă conectați mai întâi cu dvs. și apoi îndrăzniți să vă conectați cu oamenii din jurul vostru.
În concluzie, creierul nostru este o minunată entitate socială și emoțională care are nevoie de alții să fie bine, să fie în pace și să aibă echilibrul necesar. Deci, hai să ne ocupăm de emoțiile noastre.