Prin engrame înțelegem semnele creierului lăsate de fiecare dintre experiențele noastre.Acest proces în cazul în care acestea formează mici structuri neuronale cauzate de un anumit sentiment, un eveniment traumatic sau emoție imposibil de uitat a fost definit de hinduism în timpul său: ei erau samskaras,afișări ale unei memorii de învățare.
Deși astăzi nimeni nu pune la îndoială existența engramelor, mecanismul prin care se formează aceste impresii este încă un mister. Știm, de exemplu, că atunci când experimentăm o experiență emoțională intensă, apare o structură stabilă de interconectare neurală care va influența în cele din urmă întreaga noastră funcționare mentală: gânduri, emoții și comportamente. Ceva, fără îndoială, fascinant.Termenul engram a fost inventat de Richard Semon și ulterior a fost investigat de Anton Pavlov, un om de știință comportamental care ne-a adus lucrări interesante despre învățare și memorie.Împărtășește
Acum,modul în care "marca neuronală" va determina comportamentul nostru este ceva care nimeni nu poate prezice. Astfel, având în vedere acest mecanism subtil de acțiune, există aceia care văd engramele ca chipsuri ale creierului; adică, pe măsură ce înregistrările pe hard disk-ul nostru ne conduc să reacționăm într-un anumit mod.Este vorba de engramele care leagă multe dintre temerile noastre, ceea ce ne determină să reacționăm într-o oarecare măsură la anumiți stimuli - de exemplu, o serie de engrame s-au format în copilăria noastră. Vorbim despre un subiect interesant care merită explorat.Embleme sau mărci ale experiențelor noastre
Vorbim la începutul textului despre termenul Samskara. În acest context filosofic, hindușii au inventat un cuvânt pentru a numi acest fenomen. Să ne gândim cum ne descurcăm uneori singular în fața anumitor evenimente, aproape fără să știm de ce.
În cadrul acestui lanț spiritual, Samskara este interpretată drept cod de "karma", ca impresii ale unei memorii care este integrată atât în corpul nostru, cât și în mintea noastră.
În același timp, este curios să vedem că în diferite domenii științifice, cum ar fi neurologia, această idee are o istorie aproape paralelă. Să ne uităm la un exemplu. Ana are 5 ani și învață să meargă cu bicicleta. La un moment dat, un câine mare îl atacă și îi dă o mușcătură. Acum, 20 de ani mai târziu, Ana încă nu îndrăznește să călărească o bicicletă. Nu-i este frică de câini, dar în creierul ei a fost creată o engramă care relaționează actul pedalării cu teamă și durere.Oamenii de știință ne explică căengramele
sunt o dovadă clară a modului în care condiționarea clasică este orchestrată în creierul nostru. De aceea, uneori, reacționăm într-un mod specific la stimuli care par "neutri". Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru a forma o engramă în creierul nostru, trebuie să existe o activare a sistemului limbic, adică trebuie să trăim o emoție deosebită, dezvăluitoare și intense ... (fie pozitivă sau negativă).Engramele și universurile noastre psihiceH0je știu că o mare parte din viața noastră psihică este construită pe engrame.Când vedem un trandafir, de exemplu, simțim o anumită plăcere pentru că anticipăm cumva mirosul său, chiar dacă nu ajunge la noi. Când bem o ceașcă de ciocolată, evităm amintirile din copilărie, când auzim muzică familiară, simțim imediat o serie de sentimente de bunăstare, plăcere și satisfacție.
engrame formează conștiința noastră, și modul în care rețelele neuronale care vor construi așa cum trăim experiențe sunt ca niște ancore care urmăresc tot ceea ce suntem, ceea ce ne face să reacționeze, să vibreze frica sau fericire ...
Este materia organică și electrică organizată pe baza interacțiunilor noastre. Cu toate acestea, este o provocare pentru neuroștiști să explice modul în care se formează această rețea "fizico-chimică-neurală", prin care se generează căi sinaptice și se organizează neuroni pentru a forma o engramă.
Pentru oamenii de știință, este fascinant să credem că există un tip specific de celule nervoase pentru această funcție. Ele sunt structuri organice a căror singură funcție este de a face parte din conștiința noastră, de a ne construi psihicul, de a ne organiza în micile microcipuri de memorie, unde sunt urme mici de ceea ce locuim.Studii recente, cum ar fi cele efectuate de neurologi Michele Pignatelli, Thomas J. Ryan și Susumu Tonegawa, dezvăluie ceva important pentru noi. Când ne-am născut, creierul nostru este deja pregătit genetic pentru ca engramele să înceapă să se activeze câteva secunde după ce ajungem în lume. Este ca și cum fiecare dintre noi ar avea un calculator din fabrică, care când "pe" începe să instaleze propriul software.
Acum, pentru ca această programare să fie cea mai bună, cea mai rezistentă și în același timp agilă și eficientă, avem nevoie de experiențele noastre primare, cele din copilărie, să fie suficient de stimulatoare și pozitive.
În acest fel, primele engrame neuronale vor fi fundații încărcate cu energie, impresii de amintiri și învățare motivațională care ne pot maximiza dezvoltarea.