El ne încurajează, cel puțin pentru un moment, să fim liniștiți și tăcuți. Este o invitație pentru participarea ființei prin natură. Este să se reconecteze cu esențele noastre pentru a îmbrățișa bunătatea și respectul, permițând fiecărei bucăți dezordonate să se întoarcă la locul ei. Tema tăcerii este, fără îndoială, o dimensiune recurentă în domeniul psihologiei, știm. Cu toate acestea, nu putem ignora valoarea pe care a avut-o dintotdeauna în disciplinele artistice și literare. Claude Debussy a spus că tăcerea nu este nimic mai mult decât ceea ce este cuprins între o notă și alta. Aceasta este ceea ce, în felul său, dă mai multă impuls și frumusețe oricărei piese muzicale.
Borges, la rândul său, a exprimat într-una din poeziile sale frumusețea și profunzimea tăcerii ca o dimensiune revelativă, să ne amintim cine suntem și ce ne place. Acum, între toate piesele poetice și muzicale, mesajul pe care Neruda ne-a lăsat-o cu " Silence" se evidențiază printre această moștenire culturală din mai multe motive. Este o invitație de a rămâne în continuare, pentru a opri uneltele de mașinile noastre și sentimentul de artificial si goale
omenirea pentru a ne aminti de ceea ce este cel mai important ...Tăcerea ca și învățarea Oamenii nu le place tăcerea, precum și aa natura detestă goliciunea și se grăbește să-l umple cu arbuști frumoase. Tacerea ne alimentează imaginația, dar, de asemenea, ne face să cădem în abisurile de anxietate, în vîrful îngrijorărilor. Nu suntem obișnuiți cu acest scenariu, precum și nu sunt orașele noastre întotdeauna locuite de zgomotul mecanic de mașini, magazine pe care industriile nu se închide sau nesomn ... Uităm că tăcerea are o putere, care este de predare și că, la fel ca o vraja, este capabila sa imbunatateasca in noi aspectele despre care am crezut ca am uitat.
Neruda evocă în poemul său un cântec de reflecție comună, indiferent de limbajul nostru. El ne cere să, așa cum facem uneori cu copiii, să numărăm până la doisprezece ani și să rămânem în pace.
Deci este timpul să oprim și să oprim totul, spune el. E timpul să stați liniștiți, doar pentru o clipă, lăsându-ne brațele să coborâm în această dimensiune uneori incomodă a tăcerii.
Poate că, pe măsură ce ne permitem să fim surprinși de această liniște liniștită, ne vom da seama ce facem cu viața noastră. Și cu lumea.
"Acum vom număra doisprezece și vom fi toți liniștiți. Pentru o dată pe pământ nu vorbim în nici o limbă,
pentru o secundă ne oprim,
nu ne mișcă atât de mult brațele.
A fost un minut flagrant,
nici o grabă, nici mașini,
toți am fi împreună
într-o liniște instantanee.Pescarii din Marea rece
nu ar dăuna balenei
și lucrătorul de sare
ar uita la mâinile lor rupte.Cei care pregătesc războaie verzi, războaie
de gaze, războaie de foc, victorii
supraviețuitori, ar purta un costumpur și ar umbla cu frații săi
umbra, nu face nimic.
Nu confunda ceea ce vreau
cu foametea finală:
viața este doar ceea ce face cineva,
Nu vreau nimic cu moartea.Dacă nu putem fi unanim
în mișcare atât în viața noastră,
nu poate face nimic odată ce
poate, o mare tăcere poateîntrerupe această tristețe,
nu înțelege
vreodată acest lucru ne amenință cu moartea,
probabil pământul ne învață când totul pare mort, atunci totul este în viață.
Acum voi conta la doisprezece
Și tu taci și eu mă duc ".
Natura ca un sinonim al bunătății
Tăcerea este un instrument terapeutic, deseori neglijat, și pe care ar trebui să-l folosim cu toții mai mult.
Silențele sunt locurile de gândire și spațiul în care înțelegem mai bine ceilalți, învățând să fim mai compasiune și mai apropiați de cei din jurul nostru. Deoarece tăcerea ne permite să ascultăm și ne permite să vedem cu mai multă delicatețe și atenție. ❑ Neruda, pe de altă parte, ne transmite către poezia noastră o naturalizare a tăcerii. Ea evocă legătura cu pământul ca o aproximare a ființei noastre autentice. Deoarece nu există locomotive aici, nu există nici o grabă sau război orchestrând.
Natura este, la rândul său, primordială, sursa cu care ne conectează ocazional pentru a redefini prioritățile, pentru a ne adapta privirea la ceea ce contează cu adevărat.
Silența este, în această frumoasă compoziție poetică, o respirație creatoare care ne încurajează să existăm într-un alt mod. Unde ne putem înțelege mai bine pe noi înșine, unde putem fi mai transparenți și respectabili.
Puțin moșteniri culturale au, fără îndoială, atât de multă forță în doar câteva versete
; versuri pe care ar trebui să ne amintim mai des pentru a da formă unei realități mai frumoase, demne și benefice pentru toți. Deci, hai să facem asta, să numărăm doisprezece și să ne liniștim. Să ne îmbrățișăm prin tăcere.