În neuroplasticitatea din copilărie este mai mare, creierul este mai flexibil decât oricând și primește continuu stimuli care sunt noi pentru el. În acest moment se nasc un număr mare de neuroni care accelerează dezvoltarea corectă a copilului și învățarea acestuia.În acest fel, copilărie este o perioadă sensibilă pentru dezvoltare ,în special în primii cinci ani. Cu toate acestea, faptul că creierul nostru este mai plastic și, prin urmare, înainte de flexibil pentru a schimba, nu înseamnă că dispare odată cu vârsta și plasticitate nu este posibil de a învăța sau de a crea noi conexiuni sinaptice. Astfel, chiar și la bătrânețe, capacitatea creierului de a învăța este demonstrată. N
europlasticidade si reorganizare Brain lCreierul este capabil să se adapteze la mediul înconjurător și laschimbări în structura sa de a face față cerințelor mediului. Una dintre Capacitatea de adaptare a creierului este faptul ca persoanele care nu pot vedea sau auzi mai dezvolta alte zone ale creierului dedicate percepției prin celelalte simțuri și funcțiile creierului sunt reorganizate.
Cercetătorul spaniol Pascual-Leone a demonstrat această abilitate printr-un experiment în care subiecții sănătoși legați cu ochii timp de cinci zile. În acest timp, indivizii citesc braille și efectuează activități de discriminare auditivă. Prin imagistica prin rezonanță magnetică, sa observat că cortexul vizual a început să fie activat prin auz și atingere, creierul se adapta. Acest experiment a fost realizat pe adulți, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de ceea ce se credea în urmă cu câțiva ani,
creierul ființei umane continuă să sufere schimbări pe tot parcursul vieții sale,
și această reorganizare are mult de a face cu nevoile mediului și resursele sale pentru a le aborda. învățare pe tot parcursul vieții Știm cu toții că copiii au o mare capacitate de a învăța și că ei au o capacitate superioară de adulți pentru o serie de noi sarcini, cum ar fi un instrument de joc, învățarea unei noi limbi sau memorarea unui text. Aceasta este o realitate,
proliferarea noilor neuroni (neurogenesis) în copilărie este impresionantă
, iar pe măsură ce creștem această capacitate scade. Totuși, neurogeneza continuă chiar și atunci când suntem în vârstă. Vechea credință că ne-am născut cu un anumit număr de neuroni și că pe tot parcursul vieții nu facem decât să-i pierdem este falsă. Da, există un declin în neuroplasticitate, dar creierul nostru rămâne în mare măsură moldabil. Au fost identificați o serie de factori care pot influența această neuroplasticitate. În primul rând, vorbim despre un mediu îmbogățit care ne provoacă mințile. În al doilea rând, se știe că și exercitarea moderată ajută. Pe de altă parte, senescența, stresul cronic sau anumite componente ale sângelui par a fi dăunătoare. Proliferarea noilor celule nervoase a fost o mare descoperire. Există două zone ale creierului nostru în care sa observat fenomenul: în zona subventriculară și în hipocamp, acestea din urmă fiind strâns legate de memorie. Este posibil să vedem această neurogeneză în hipocampul stimulat atunci când dobândim noi învățări, favorizând memoria. Ce se întâmplă în creier când învățăm? ▫ Plasticitatea neuronală este mecanismul care produce învățarea. Pe de altă parte, capacitatea de învățare pe care fiecare persoană o are este determinată atât de genetică, cât și de educație. De exemplu, IQ-ul fiecărui ar fi determinată în mare măsură de genetica, dar efortul intelectual realizat, de asemenea, are un impact asupra plasticității creierului nostru și capacitățile noastre.
Deși din punct de vedere genetic avem o mare capacitate de a învăța, vom fi în datorii dacă nu știm cum să o dezvoltăm. Dacă o menținem latente și nu ne punem în practică, pierdem nu numai faptul că o dezvoltăm, ci și posibilitatea de a face acest lucru la o limită superioară. Astfel, nu numai că nu reușim să adăugăm, ci și să scăpăm o parte din această potențialitate a viitorului nostru.
Stimularea cognitivă este fundamentală pentru ca creierul nostru să fie pregătit să se adapteze cerințelor mediului nostru. Neuroplasticitatea este un mecanism esențial în tratarea leziunilor cerebrale; se presupune că cei care au beneficiat de plasticitate prin învățare vor avea mai multe resurse pentru a depăși sau compensa un prejudiciu suferit.