Intoleranța la incertitudine este o parte a esenței depresiei și a anxietății. Originea sa poate fi explicată în parte pentru că nu presupunem nicio schimbare ca fiind pozitivă și constructivă.
Intoleranța incertitudinii joacă un rol cheie în tendința noastră de a ne îngriji excesiv. Modul în care ne apropiem de incertitudine, de necunoscut și de nedeterminat ne poate afecta starea emoțională, favorizând dezvoltarea unor probleme emoționale, cum ar fi anxietatea și depresia.
Uneori se pare că suntem alergici la lucruri noi, la schimbări și la implicațiile lor. Ne este teamă să presupunem că nimic nu va fi la fel ca înainte și nu vom acorda atenție altor posibilități care ne pot aduce multe îmbunătățiri.
"Considerăm incertitudinea ca cel mai rău dintre toate relele, până când realitatea dovedește altfel".
-Jean Baptiste Alphonse Karr -
Ce este și este intoleranța de incertitudine bazată pe?
Prin definiție, intoleranța la incertitudine este o trăsătură personală care constă în convingeri negative despre incertitudine și ce implică aceasta.
Studiile recente sugerează că intoleranța la incertitudine este în perspectivă. Este diferit de intoleranța la ambiguitate, care afectează doar momentul prezent.
În acest fel, putem sublinia faptul că este reprezentat de două dimensiuni:
- Intoleranță orientată spre viitor: este gândul că evenimente neprevăzute ne deranjează foarte mult. Aceste modele de gândire sunt considerate factori specifici de vulnerabilitate ai tulburărilor de anxietate și depresie.
- Intoleranță inhibitorie: când o mică îndoială ne blochează și ne face să oprim ceea ce facem. Acest factor specific apare, de obicei, în boli precum TOC.
Intoleranța la incertitudine este un concept transdiagnostic din ce în ce mai folosit pentru evaluarea problemelor emoționale, cum ar fi anxietatea și depresia. Înțelegerea valorii sale ne ajută să combatem în mod eficient toate gândurile și emoțiile care ne distrug din interior, creând o supărare uriașă. "Incertitudinea este atât de neplăcută pentru oameni încât, în loc să accepte să fie capabili să o gestionăm, preferăm să vină cu o poveste să ne spunem și să ne spunem tot ce se va întâmpla". Împărtășește
Importanța de a face gândirea noastră mai flexibilăTrebuie să subliniem că
căutarea de certitudine absolută duce la nefericire
. Nu totul este cauza și efectul. De fapt, în viață nu există nimic absolut, rămâne imprevizibil așa cum a fost întotdeauna. Toți tinem să ne punem întrebări cum ar fi: Ce se întâmplă dacă aceste dureri sunt simptome de cancer? Dacă nu găsesc o treabă bună? Atât răspunsul pe care îl acordăm acestor probleme cât și frecvența și tipul evenimentelor care declanșează aceste anchete sunt factori determinanți în considerarea acestei tendințe ca un obicei periculos. Persoanele cu depresie, anxietate sau probleme de acest tip sunt în general mai negative decât altele.Reacționăm puternic la incertitudine deoarece suntem "bolnavi cu siguranță".
Ne place să avem totul planificat, ceea ce adesea ne face să interpretăm în mod greșit consecințele negative ale unor situații nefamiliare sau că într-un fel nu se potrivește așteptările noastre de ceea ce considerăm "normal".
Încercarea de a spori siguranța reduce toleranța la incertitudine și crește îngrijorarea. Dimpotrivă, creșterea toleranței pentru incertitudine scade îngrijorarea. Acest lucru este sinonim cu faptul că este mai flexibil. Împărtășesc
Putem învăța să tolereze mai bine incertitudinepentru că acesta este un obicei pe care pot fi lucrate pe. Inițial trebuie să identificăm reacția noastră la situații necunoscute. Apoi, încercați să înțelegeți faptul că însăși faptul se prezintă în multe feluri, încât adesea nu se potrivește exact așteptărilor noastre.
Dacă nu tolerăm incertitudinea, devenim mai rigide și mai nefericite. Creșterea toleranței ne poate ajuta să fim mai flexibili și, prin urmare, mai fericiți. Adesea,cheia pentru a schimba și obținerea unei bune sănătăți emoționale este acolo unde cel mai puțin așteptat
, și acesta este un exemplu perfect de acest lucru. Surse de cercetare:Sandin, B., Chorot, P. și Valiente, R. (2012). Transdiagnostic. Noua frontieră în psihologia clinică. Jurnalul de psihopatologie și psihologie clinică, 17, 3, p. 185-203.
