Imaginați-vă că vă plimbați pe stradă mancând tangerine și când terminați aveți mâinile pline de coaja pe care doriți să le aruncați. Îți dai seama că binul este departe și se uită la podea. Dacă observați că există mai multe gunoaie pe podea, probabilitatea de a arunca cochilii pe podea va crește; dar dacă este curat, probabil că veți gândi de două ori înainte de a arunca gunoi pe stradă. Aceasta explică teoria ferestrelor sparte.
Teoria ferestrei sparte, cunoscută și sub numele de teoria ferestrei sparte, indică tulburarea ca factor de creștere a ratei criminalității, și indică faptul că daunele aduse mediului creează un sens că legea nu există. Prin urmare, într-o situație în care nu există reguli, este mai probabil ca vandalismul să apară.
Experiența de ferestre sparte
profesorul Philip Zimbardo, cunoscut de mulți prin efectuarea experimentului de închisoare Stanford, a efectuat un experiment interesant de psihologie socială: a lăsat două mașini identice abandonate pe stradă. Unul dintre ei într-un cartier sărac și în conflict din New York și celălalt într-un bogat și liniștit. Două mașini abandonate identice, două cartiere cu populații foarte diferite și o echipă de specialiști în psihologia socială care studiază comportamentul oamenilor în fiecare loc.
Rezultatul nu a fost greu de aflat: mașina abandonată în zona săracă a început să fie vandalizată în câteva ore. Au luat tot ce era util și ce nu puteau lua, au distrus. Între timp, mașina abandonată din zona bogată a rămas intactă. Cu acest rezultat, ar fi ușor să concluzionăm că sărăcia și marginalizarea erau "vinovații" pentru crimă. Totuși, experimentul nu a fost încă finalizat. După o săptămână, mașina abandonată în cartierul sărac a fost complet distrusă, în timp ce mașina abandonată din cartierul bogat a rămas neatinsă. Cercetătorii au decis să schimbe ceva în situație și au rupt o fereastră de mașină care era în stare perfectă.
Ce crezi că sa întâmplat? Furtul, violența și vandalismul au redus vehiculul în aceeași stare ca și cel rămas în cartierul sărac. Concluzia finală a fost că cauza crimei nu este în sărăcie, dar rupt masina de sticlă abandonată a transmis o idee de deteriorare a dezinteres și indiferență, care a creat un sentiment de
impunitate, lipsa de legi, regulile și reglementările. Sticla spartă creează un sentiment că "orice poate". În această situație, fiecare atac pe care mașina suferă reafirmă și înmulțește această idee până când vandalismul devine incontrolabil. Ferestrele sparte ale orașuluiMetroul din New York în anii 1980 a fost cel mai periculos loc din oraș. Referindu-se la teoria spart ferestre, au început să repare prejudiciul de statii de metrou: Dirt a fost îndepărtat, graffiti au fost șterse, toate pasajele plătite și furtișag au fost monitorizate.
Rezultatul a fost că metroul a devenit un loc sigur.
În lumina rezultatelor obținute la metrou, a fost implementată o politică de "toleranță zero" la New York. În acest scop, toate încălcările legii și regulile de coexistență au fost interzise, iar curățenia și ordinea comunității au fost încurajate. Din nou, rezultatul a fost o scădere importantă a ratei criminalității din New York.
Dovada teoriei ferestrei sparte Confuzia că regulile nu sunt foarte clare generează este similară cu ruperea sticlei, creând aceeași situație a experienței mașinilor abandonate. Acest lucru se poate întâmpla unor organizații care sunt foarte flexibile; această flexibilitate poate fi confundată cu dezinteresul. Dacă într-o comunitate nimeni nu repară geamul spart dintr-o fereastră a unei clădiri, celelalte ferestre vor fi rupte.
Dacă o comunitate prezintă semne de deteriorare și nimănui nu îi pasă de ele, eventual rezultatul este delincvență.
Eșecurile mici pot duce la mari încălcări care duc la haos. Acest lucru nu se întâmplă numai cu deteriorarea elementelor materiale. Un exemplu clar poate fi găsit în cazul corupției. Dacă sunt consimțite încălcări minore, oamenii merg mai departe și tot mai mulți oameni vor face aceleași practici cu sume mai mari. Stabilirea unor reguli clare, clarificând ce sunt excepțiile, poate fi o soluție atâta timp cât nu este prea târziu.