este o activitate pe care am dezvoltat-o în mod natural de când eram copii. Abilitatea de a juca, la prima vedere, pare să nu joace alt rol decât distracția și divertismentul. Cu toate acestea, în urmă cu câteva decenii, psihologii au început să se întrebe dacă această poziție era într-adevăr corectă. De aceea au existat câțiva psihologi educaționali care au studiat în detaliu relația dintre joc și dezvoltarea copilului.
Un aspect esențial de înțeles și unul care ne poate șoca este acela că într-o perspectivă evolutivă putem găsi întotdeauna mai multe motive decât plăcerea pură de a face acțiuni pe care le bucurăm. Aceasta este, din această perspectivă și ignorând patologiile, dacă ceva generează plăcere, deoarece este util din punct de vedere evolutiv. Prin urmare, conform acestui raționament, jocul trebuie să aibă o anumită funcție sau utilitate. În plus, studiile arată că o limitare foarte restrictivă a timpului de joc în copilărie este asociată cu adulții prost adaptați.Pentru a răspunde la întrebarea modului în care se joacă jocul și dezvoltarea copilului, trebuie să ne deschidem mințile la diferite teorii;
disparate dacă le comparăm cu dovezile care îi susțin. Cu toate acestea, dacă vrem să înțelegem rolul complex pe care îl are jocul în dezvoltarea noastră, trebuie să luăm o perspectivă amplă și să observăm toate datele disponibile.Perspective teoretice privind jocul și dezvoltarea copilului
Unul dintre primii autori care au studiat această temă a fost
Karl Grooss. A văzut jocul ca un pre-exercițiu. Acest lucru ar fi necesar pentru a obține maturitatea psiho-fiziologică ca fenomen legat de creștere. Jocul ar constitui un exercițiu pregătitor pentru dezvoltarea anumitor funcții. glumele motorului ar facilita dezvoltarea fizică, în timp ce glumele psihologice ar pregăti copilul pentru viața socială. În plus, pe măsură ce jocul se dezvoltă într-un mediu sigur, copilul poate să-și antreneze diverse abilități fără a face nici un fel de risc. Un punct de vedere total diferit este acela al
Freud . Pentru psihanaliză, jocul ar fi strâns legat de expresia unităților inconștiente.Aceasta ar permite oamenilor să-și satisfacă dorințele nesatisfăcute în realitate. Această perspectivă teoretică, deși poate părea atractivă, are puține dovezi științifice care să o susțină și încalcă și mai mult principiul parsimoniei prin care știința este guvernată. Pentru Vygotsky, jocul este o activitate socială în care aspectul principal este cooperarea între participanți. Datorită acestei cooperări, fiecare participant învață să-și asume un rol (rol-playing); esențial în viața adultă. Vygotsky sa concentrat exclusiv pe jocul simbolic și a subliniat modul în care obiectele se înțeleg în interiorul jocului propriu (de exemplu, un băț între picioare poate deveni un cal). Vedem în ea o perspectivă socio-constructivistă, bazată pe faptul că funcția principală a jocului este de a învăța să împărtășim funcții și sensuri. Un alt autor care a teoretizat despre glumă a fost
Jerome Bruner . În opinia sa, piesa ar fi legată de imaturitatea cu care s-au născut ființele umane. Acest lucru face ca oamenii să poată provoca o serie de canale foarte variate care ne dau o adaptare foarte flexibilă.
Jocul ar fi util să încercăm toate aceste comportamente și să descoperim adaptarea lor la contextul cultural-ecologic. Făcând acest lucru într-un context jucat, persoana este liberă de presiune și poate experimenta prin minimizarea consecințelor negative.Piaget, unul dintre cei mai mari psihologi din domeniul dezvoltării, a vorbit de asemenea despre glume. Opinia sa este că jocul nu este un comportament diferit față de activitățile non-play. Pentru el, jocul ar fi o acțiune adaptivă cu care copilul învață caracteristicile realității și, într-un fel, îi controlează. Aceasta este strâns legată de conceptele de asimilare și de cazare pe care Piaget le-a dezvoltat. Importanța jocului
Deși există o serie de puncte de vedere despre rolul jocului, este clar că este o activitate importantă în domeniul dezvoltării copilului. În plus, un aspect relevant este că diferitele perspective nu sunt incompatibile între ele .Relația dintre joc și dezvoltarea copilului poate fi multiplă și îmbogățită.
Acum, când știm diferitele posibilități legate de joc, ne putem imagina relevanța acestei activități. Dacă jocul nu există în viața copilului, acesta poate afecta dezvoltarea fizică, psihologică și socială a copilului. Prin urmare, este esențial ca activitățile de joc (fără presiune și cu o motivație intrinsecă imensă) să fie prezente în viața cotidiană a copiilor noștri
.Educația bazată pe jocuri de noroc va oferi oportunități de a crește în orice mod. În acest sens, nu vom face greșeala de a schimba jocul pentru activități intelectuale sau cognitive pe care le considerăm potențial mai bogate. Adevărul este că, fără glumă, dezvoltarea cognitivă și intelectuală va fi împiedicată. Să nu uităm că înainte de naștere suntem deja în creștere, în curs de dezvoltare și că, pentru a continua să fie așa după naștere, jocul este indispensabil ca o înclinație naturală și plăcută.