Dragă viață,
Îmi pare rău că te-am dezamăgit.Iartă-mă că te-am trădat atunci când am renunțat la a fi eu de teamă că alții m-ar judeca. Iartă-mă că nu te ascult, că te-am renunțat, că ai crezut că mă vei aștepta mereu.
Mă aflu într-o lume care face tot ce nu pot fi o feat. Critica, aspectul curios, maltratarea subtilă, ipocrizia implicată în îmbrățișări, așteptările altora, relațiile toxice, stresul etc.
Fiecare dintre aceste motive mi-a greșit în planificarea priorităților mele. Știi ce sa întâmplat? M-am înșelat. Am intrat în căi și speranțe. Credeam că am creat un viitor emoțional sănătos când făceam de fapt castele în aer.
Am observat acest lucru doar când eram dispus să urc pe vârful turnului. Dar nu au existat pași. Apoimi-am dat seama că, din teama de respingere și de rănire a altora, m-am abandonat.
Am renunțat la a fi eu însumi. Recunosc. Am auzit buzzerul care a pus capăt vacanței și nu m-am putut abține să mă împiedic, uitându-mă la mâinile vieții.
În această stare de transă mi-am dat seama că am avut cărți bune și rele în palmă.Am jucat o mulțime de bune, dar poate le-am folosit cu oamenii răi și greșit.Deși acest lucru nu face diferența în acest moment, deoarece există mai multe scrisori. În analogia mea, scrisorile înseamnă oportunități, ceea ce cred că nu va lipsi niciodată, atâta timp cât schimbă ceva în mine.
Totuși, trebuie să recunosc că mă simt foarte obosit atunci când vine vorba de joc. Sunt atât de mulți oameni marcați, atât de mulți oameni care m-au dezamăgit și am fost atât de des înșelați, încât uneori nu pot decât să simt că profită de bunăvoința mea.
Pe de altă parte, trebuie să spun că înțeleg că familie, sănătate, prieteni și chiar esența noastră sunt baloane de sticlă care trebuie să fie ținute în aer în echilibru.Și am reușit să experimentez sentimentul de înfrângere când unii dintre acești baloane cad și se rup în picioarele mele.
Am strigat, de mai multe ori, că mi-a afectat baloanele.Și mi-am dat seama că în acel moment totul se schimbă și că, atunci când se face rău, nu mai poate fi reparată.În plus, datorită vremurilor în care am fost înșelat, mi-am dat seama că lucrarea nu este o minge de sticlă ca celelalte, ci mai degrabă unul dintre acești ricocheți buni și, prin urmare, la sfârșitul vieții nu este atât de important.
În această călătorie am învățat să fiu curajos. Dovada este scrisoarea aceasta, căci într-adevăr nu există curaj mai mare decât intrarea în noi înșine.Împărtășește
Astăzi, sunt de asemenea conștient de faptul că chiar faptul că oamenii toxici nu mai vorbesc cu noi implică o ușurare emoțională atât de intensă încât uneori este copleșitoare.Este ca și cum gunoiul ar fi curățat dacă este singur, chiar dacă conștiința nu ma lăsat să spun asta cu voce tare. Știu. M-am prins.
Pe baza loviturilor pe care încă simt astăzi, am decis să cer iertare și să mă ierte, ceea ce este aproape același lucru.Pentru că ajunge la un punct în care putem pretinde multe lucruri, cu excepția iertării. Indiferent de ce vrei, cuvintele care nu vorbesc, iar lacrimile care nu plâng vor cântări întotdeauna în rucsacul tăuAșa că astăzi fac un pas înainte și mă grăbesc să mă găsesc cu acea parte a mea că oamenii răi și priorități slabe planificate la un moment dat. De aceea îmi iau rămas bun de la tot ceea ce mă doare! De aceea o fac! De aceea te cunosc din nou! De aceea creez un nou punct de pornire!
Deci îmi dau o altă șansă!