Psihologia este știința care studiază individul, comportamentul și experiențele sale. După cum se poate observa, este un câmp de studiu foarte amplu și extins, care necesită o pregătire foarte specifică și specializată. Deci, pentru a fi un psiholog bun, indiferent de specialitate, trebuie să aveți o serie de caracteristici și abilități cheie. În conformitate cu Codul de etică profesională al psihologilor, acest profesionist trebuie să fie respectuos, responsabil, onest, sincer, prudent, competent și să garanteze "soliditatea bazei obiective și științifice a intervențiilor lor". Dar dincolo de toate aceste abilități, bunul psiholog este mai mult decât atât.
Empatia de a fi un bun psiholog
Este important pentru psiholog să știe cum să se pună în locul pacienților pe care îi tratează. Este necesar să se bazeze pe mecanismele și strategiile mentale pentru a înțelege temerile, nevoile și particularitățile circumstanțelor fiecărui pacient. Numai atunci când ajungeți la această înțelegere, practicantul va înțelege cum să abordeze cazul și cum îi poate ajuta.
Empatia este în mod eronat privită de mulți ca un fel de misticism. Psihologii au ajuns la un nivel atât de înalt de înțelegere a minții umane că sunt capabili să-și adapteze ideile la cele ale pacientului. În acest fel, înțeleg orice fel de gândire, chiar dacă este radical diferită de a ta. Acest lucru le face să acorde o importanță egală ideilor altora și propriei lor.
Deschiderea minții A fi un bun psiholog înseamnă a fi lipsit de preconcepții, stereotipuri, credințe și idei preconcepute.
Se referă la a fi deschis la idei noi, diferite și necunoscute.
Această calitate, pe lângă faptul că permite oricui să trăiască mai mult, este esențială pentru acești profesioniști. Niciodată nu știți cine va participa la consultare. Prin urmare, trebuie să fie întotdeauna deschisă cunoașterea esenței persoanei, a propriei culturi, a intereselor și a ideilor sale.
Pentru a putea dobândi acest nivel de toleranță, este necesar ca psihologul să fi părăsit anterior zona de confort. Cel în care ne simțim protejați și susținuți de cei cunoscuți. Este convenabil să intrebi, să descoperi, să întrebi și să asimilezi faptul că ceea ce ne înconjoară poate servi ca o adevărată sursă de inspirație. Siguranță
O caracteristică strâns legată de deschiderea minții este siguranța pe care psihologul o are în sine și în pregătirea profesională.
Dacă el nu poate arăta încrederea în cuvintele lui, el nu poate transmite greu acel sentiment oricărei persoane care cere ajutor.
Nu înseamnă că el este pedant, foarte direct sau că spune lucruri fără tact. Se referă la transmiterea orientărilor de acțiune într-o manieră clară, concisă și sigură
. Desigur, ezitarea, ambiguitatea, transmiterea de mesaje contradictorii sau considerarea inferioară a pacientului sunt acțiuni care subminează relația terapeutică. Introspecție
Pentru a atinge acest nivel de deschidere mentală, este necesar ca psihologul să efectueze o activitate foarte importantă de introspecție în avans. Aceasta implică observarea, analizarea și înțelegerea în sine.Numai prin cunoașterea faptului că această cunoaștere mai bună este câștigată în legătură cu comportamentul și controlul propriilor stări mentale. Accesibilitate
Această calitate
este la jumătatea distanței dintre conveniență și înțelegere. Este convenabil pentru pacient să se simtă confortabil cu profesionistul, astfel încât să poată vorbi și să-și spună cazul, problemele, intențiile sau cele mai mari secrete ale acestora. Pe cealaltă parte este empatia pe care o considerăm a fi una din abilitățile cheie necesare pentru a fi un bun psiholog.
Convergența dintre cele două rezultate de accesibilitate:
ușurința și naturalețea capacității de a-i spune profesioniștilor preocupările lor. Abilitatea analitică Pentru a putea acționa, este necesar ca profesionistul să știe cum să interpreteze ceea ce îi spune pacientul. Deoarece nu ar trebui să taie fluxul de conversație, capacitatea sa de a selecta fundamentale este esențială.
Asta este, știu cum să separe ceea ce este important, firul care trebuie reluat. Această abilitate vă permite de asemenea să aplicați cele mai potrivite tehnici de meditație, asigurând astfel succesul terapiei. În plus, este esențial să se elaboreze un plan de intervenție și să se evalueze rezultatele.
O bună comunicare Aceasta este, probabil, una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă psihologii în practica de zi cu zi, mai ales dacă nu aveți ani de bagaj. Știind cum să transmită toate cunoștințele teoretice la cazuri reale nu este întotdeauna simplu.
Prin urmare, este imperativ să stăpânească anumite abilități comunicative și sociale pentru a fi un bun psiholog. Dezvoltarea acestui dar și cunoașterea relației și interacțiunii cu oamenii sunt calități fundamentale. De exemplu, în timpul unei sesiuni este bine de știut do
întrebări, precum și a detecta anterior ceea ce ar putea fi principalul factor declanșator al unei tulburări sau a unei boli. În același mod, profesionistul ar trebui să aibă capacitatea de a organiza timpul sesiunii, distribuind efectiv procesul-verbal.
Știind cum să asculte
În cazul în care consultarea este efectuată într-un mediu relaxat, profesionistul va fi deja la jumătatea drumului. Dacă se creează un climat de complicitate, cealaltă persoană va putea să vorbească calm și sincer. A fi capabil să ascultați este să aveți în permanență o atitudine activă și deschisă și să manifestați interesul față de ceea ce spune cealaltă persoană.
Asta este să fii un bun ascultător și să demonstrezi asta. Este recomandabil să nu întrerupeți pacientul astfel încât să se poată exprima liber. Astfel, el va fi capabil să răspundă la propria sa întrebare retorică că el însuși este făcut cu voce tare. A face loc pentru tăcere este de asemenea foarte pozitivă. Profesionistul ar trebui să observe modul în care pacientul se comportă în aceste pauze. Care este mișcarea mâinilor, a posturii sau a gesturilor. Totul este comunicare.
După cum vom vedea, pentru a fi un bun psiholog este necesar nu numai să aibă anumite abilități, dar, de asemenea, știu cum să le folosească. În plus, în timpul exercitării profesiei este necesară menținerea unei atitudini adecvate, comise și riguroase.