Uneori, sper răspunsul tău, cuvintele tale ... nu am afla că nu este suficient, sau s-ar putea oferi, de altfel ca absențe, cum ar fi lacunele care nu sunt umplute cu litere și fraze.Tăcerea ta transmite ceea ce nu vreau să aud, pe care refuz să te aud vorbind.
E las să lăsăm tăcerea să fie răspunsul, dar uneori este ceea ce am lăsat.Nu am învățat încă să aștept nimic de la tine, să nu am așteptări, să știu că goliciunea pe care o creezi este răspunsul tău, este ceea ce vrei să-mi spui.
„Sunt puține lucruri ca asurzitor ca tăcerea.“
-Mario Benedetti- nu învață să descifreze
lor tăcere nu pot interpreta tăcerea de a pleca atunci când închiderea unei uși și lăsați gândurile mele zboară, pentru a ajunge la un sens la acele cuvinte pe care nu le rostiți.Vreau să formulezi cuvinte și să explici acea tăcere grele pe care o creezi ori de câte ori pleciori de câte ori te taci.
Tacerea ta creează o distanță între noi, un abis care este imposibil de traversat, o separare inexplicabilă pe care nu o merit, pe care nu o înțeleg și că oricum trebuie să accept. Dar tăcerea ta este o cale care este împărțită în o mie de posibilități, și nu știu care se întâmplă împotriva gândurilor tale.„Acolo, în mijlocul tăcerii, nu a fost găsit eternitate, ci o moarte de timp și o singurătate atât de adânc încât chiar cuvintele pierdut orice sens.“
-Toni Morrison- Ceea ce știu despre tăcerea tăcerile lor nu sunt întotdeauna la fel, schimbă fără ca noi să observăm.
Există tăcerea timidă, în care nu îndrăznești să-mi spui, dar mă uiți în ochi și ochii tăi vorbesc de la sine. "Sunt tăcerile ironice", când privești în mintea mea și zâmbești fără să spui nimic.
Există tăcere dezlănțuite, când pun o întrebare și nu mă auzi pentru că ești departe de aici neintenționat. Și mai presus de toate,
sunt complici tăcerea, care își răpesc sufletul cu buze care nu rostesc cuvinte. Dar această tăcere, ceea ce ne separă în acest moment, transmite alte lucruri pe care nu îndrăznim să le decidem și care a creat un decalaj profund între ceea ce avem și ce vrem. Și, deși nu mă aștept la altceva, încă mă îndoiesc dacă am ajuns să înțeleg toată tăcerea.Răspunsul meu la ei tăcere mi pot găsi mii de răspunsuri la tăcere, dar poate răspunde doar o singură cale: spune-mi ce crezi, ce griji, eu sunt de partea ta pentru a vă ajuta să-l înțeleagă. Dacă ai nevoie de o îmbrățișare, o să dau, dacă ai nevoie de un sărut, îți dau sute de ele și dacă vrei doar să ascult, o să o fac, doar să-mi spui ce vrei să spui.Pot să răspund în multe feluri, pot să-mi dau tăcerea în schimbul a ta, dar nu vreau să creez un decalaj și mai mare între noi. Pot continua încercarea de a vă transforma tăcerea în cuvinte. Sau pot să o ignor și să continuu să vorbesc fără răspuns.
Vă respect liniștea și trebuie să respecți incertitudinea mea, nevoia mea de a ști, să vă cunosc gândurile.
Răspunsurile pe care ți le oferă tăcerea ta
Dacă pleci fără să spui nimic, tăcerea ta îți șoptește că nu mă mai vrei. Dacă nu răspundeți la mesajele mele, tăcerea ta îmi spune că nu-ți pasă ce simt sau ce cred. Dacă te întreb ce gândești și nu răspunzi, tăcerea ta îmi spune că e ceva ce nu vrei să-mi spui.Poate că răspunsurile pe care vrei să le dai cu tăcerea ta nu sunt acestea, ci altele,
dar nu știu ce sunt, dacă nu mă ajuți să înțeleg ce nu spui. Abia îmi amintesc ecoul cuvintelor tale, nu le mai aud, te miști înaintea mea ca o fantomă, ca pe cineva pe care nu o recunosc și tăcerea ta îmi sugerează ceea ce nu poți spune în cuvinte.Și dacă închideți ușa din nou în spatele tău încă o dată, fără să rostiți un singur cuvânt, închideți-o pentru totdeauna, nu vă întoarceți, pentru că în acest moment vă veți da seama că ați vrut doar să vă luați la revedere."Cuvintele nu apar niciodată atunci când ceea ce trebuie să spunem că revarsă sufletul."
