Teoria minții a fost folosită în mod tradițional pentru a analiza explicațiile pe care oamenii le dau despre propria lor comportament, referindu-se practic la facultate, trebuie să înțelegem comportamentul nostru și ceilalți.Pentru a putea înțelege mai bine, vă putem da un exemplu simplu. Imaginați-vă că într-o zi când vă duceți acasă, iar mama voastră vă dă o cutie frumoasă de ciocolată. Deschideți-l și există un set de chei înăuntru. Deoarece este deja goală și cutia este foarte decorativă, a decis să o folosească pentru a stoca lucruri.
Câteva ore mai târziu, fratele tău vine acasă și văd această cutie de ciocolată în cameră. Ce crezi că va crede că a intrat? Desigur, vă veți gândi la ciocolată.Dar mergem mai departe, considerând mintea unui copil autist:Profesorul vostru vă arată un tub de plastic din cei care de obicei sunt vânduți plini de ciocolată sau bomboane și vă întreabă: "Ce este înăuntru?" Copilul evident spune "gloanțe". Dar profesorul deschide tubul și arată un creion. Și din nou îi întreabă pe copil: "Și dacă vă arăt mamei voastre, ce crede ea că are înăuntru?" Copilul autistic răspunde: "un creion".
Teoria minții are acest scop: să înțeleagă care procese ne determină să înțelegem comportamentul celorlalți și putem, de asemenea, să anticipăm unele dintre acțiunile lor.
Cei mai mulți dintre noi au o teorie a minții
Teoria minții este o expresie folosită de psihologie și filozofie pentru a desemna această abilitate încât aproape toți trebuie să ne gândim la modul în care oamenii vor reacționa și vor face presupuneri despre comportamentul lor. Acest concept a fost introdus de Baron Cohen, subliniind chiar că există studii care ne arată cum animalele, pe lângă această abilitate, știu foarte bine când unul dintre proprietari se joacă în trucuri sau lupte. Și pot chiar să tragă concluzii despre comportamentul nostru ... este, în esență, un gând strategic de a reflecta asupra cunoștințelor noastre. Oamenii de știință ne spun, de asemenea, că noi toți începem să arătăm o teorie a minții, de aproximativ 3 sau 4 ani, aproximativ.
acest punct, activează o capacitate congenitala prin care vom începe să interacționeze cu mediul nostru, care cuprinde restul ființelor umane, vizionarea fețele lor și care arată ce înseamnă să fii fericit sau trist, în curs de dezvoltare această dimensiune esențială numită „intuiție“. Autismul și teoria minții
Există unii oameni care nu sunt capabili să dezvolte o abilitate completă a teoriei minții. Autistii, care suferă de o patologie innascuta, nu sunt capabili sa stabileasca legaturi de contact afectiv cu oamenii din mediul lor; autismul lor autistic îi împiedică să-și interpreteze emoțiile, comunicarea lor este limitată și foarte restrânsă, iar comportamentele lor sunt stereotipizate. Humphrey (1986), de exemplu, ne-a spus despre lipsa ei de "ochi interior", care ne permite să știm ce se întâmplă cu oamenii și cum ar trebui să ne comportăm în funcție de emoțiile lor. Bineînțeles că nu putem "citi mintea", dar avem teorii esențiale și esențiale despre cum funcționează mintea însăși. Putem intuita modul în care oamenii vor reacționa pentru că ne punem în locul lor.
Putem prezice, din experiența și sensibilitatea noastră, ceea ce simt și de ce fac anumite lucruri. ◊ Empatia noastră și flexibilitatea noastră cognitivă sunt piloni indispensabili. Persoanele cu spectru de autism sunt guvernate de automatism în care își găsesc ordinea.Unii pot avea o inteligență logică și matematică ascuțită, însă realitatea noastră socială este atât de complexă, atât de plină de ambiguități, de coduri implicite,
limbile non-verbale și universurile emoționale care se simt incapabile să atingă această teorie a minții în care reciprocitatea emoțională este fundamentală, unde există motive ascunse și semne sociale complicate care nu pot fi înțelese. Teoria minții este, prin urmare, un fenomen biologic, înnăscut și instinctiv pentru majoritatea oamenilor.Este fără îndoială o moștenire minunată care ne permite să ne raportăm mai eficient la noi înșine.