Acest scriitor minunat născut în Cuba, fiul italienilor, a lăsat o mărturie impresionantă a sensibilității sale dense și a inteligenței clare în acest minicon. Calvin a rătăcit întotdeauna între realismul radical și imaginația nemărginită. Legenda lui Charlemagne este un bun exemplu în acest sens.
Pornind de la o poveste fantastică și aproape improbabilă, poate să-și imprime o viziune profundă și analitică a iubirii pasionale. O mare parte din lucrările lui Calvin au o atingere de fabulă. Legenda lui Charlemagne poate fi clasificată în acest grup. Cu toate acestea, în acest caz, scopul depășește mult moralul.
Povestea face o revelație impresionantă despre dragostea unui cuplu. În această temă, poziția lui Italo Calvino este foarte apropiată de poziția psihanalizei contemporane. „Ne place persoana care protejează și o imagine narcisist de noi înșine“
-Jacques Alain Miller-Legenda lui Carol cel Mare și iubire ca pasiune
Legenda Carol începe după cum urmează:
„Împăratul Carol cel Mare a căzut în dragoste, deja mai în vârstă, de o fată germană. "Nobilii tribunalului erau foarte preocupați de faptul că suveranul, posedat de o iubire aprigă și uitând demnitatea regală, a neglijat afacerile Imperiului".
Este interesant faptul că Italo Calvino a ales ca personaj principal un om mai în vârstă și mai puternic. Aparent, este antiteza acelei posturi adolescente în care dragostea depășește orice. Indiferent de faptul că el este împărat, când se îndrăgostește, el își închide ochii peste tot. De aceea nobilii sunt îngrijorați.
Puterea și dragostea nu sunt două realități compatibile, deși uneori merg mână în mână. În acest caz, dragostea se impune asupra puterii, o problemă care pune în pericol întregul imperiu. Acesta este doar începutul faptelor surprinzătoare care urmează.
Dragoste, o greșeală, o vrajă Odată ce te-ai îndrăgostit atât de mult de iubire, nu se poate vorbi de lucrurile de neconceput. Tatăl iubit brusc moare. Legenda lui Charlemagne spune că dragostea nu a murit cu ea. Împăratul, orbit de durere, purta corpul îmbălsămat în camera lui. Și nu voia să se despartă de acel corp inert pentru o clipă.
"Povestea continuă, afirmând următoarele:
" Arhiepiscopul Turpin, speriat de această pasiune macabră, a suspectat o vrajă și a vrut să examineze cadavrul. Ascuns sub limba femeii, a găsit un inel cu o piatră prețioasă. Sa descoperit apoi că dragostea ascunde, într-adevăr, o vrajă. În cele din urmă, Charlemagne nu era atât de îndrăgostit de tânărul german. Ce sa întâmplat a fost o lucrare de magie, nu un sentiment real.
Italo Calvino începe să dezvăluie adevărata natură a dragostei aici. Există ceva pe care iubitul îl poartă, dar nu este el însuși. Iubitul se îndrăgostește de ceea ce poartă persoana, nu de persoana în sine. În ceea ce privește psihismul, am spune că dragostea este activarea unui element magic. Nu în sensul poetic, ci literal. Pentru a iubi, ea dă suficientă cale regulilor logicii și începe să simtă imposibilul, sperând să le facă să devină realitate.
Dragoste: un inel cu o piatră prețioasă Sfârșitul legendei lui Charlemagne nu ar putea fi mai surprinzător și copleșitor. Ce sa întâmplat după ce Arhiepiscopul a găsit inelul a fost după cum urmează:
„Odată ce Turpin a luat inelul în mână, Carol cel Mare s-au grabit la înmormântare cadavrul și a transformat dragostea pentru persoana arhiepiscopului. Pentru a ieși din situația jenantă, Turpin a aruncat inelul la Lacul Constance.
Charlemagne sa îndrăgostit de lacul din Constance și nu a vrut niciodată să se îndepărteze de băncile sale ".
În această ultimă parte este definitiv dezvăluită care este natura acestei iubiri de foc care nu a dat loc rațiunii. În cele din urmă, Charlemagne nu-i păsa care era obiectul iubirii lui. De aceea sa îndrăgostit de arhiepiscop și apoi de lac, pe care îl iubea pentru totdeauna. Secretul tuturor a fost în inelul magic. Inelul este o figură în care există muchii, dar în centru nu există nimic. Este un cerc care delimitează goliciunea. Dar are o piatră prețioasă, ceva care strălucește, care atrage, care strălucește. În cele din urmă, la fel este și dragostea sau așa îl caracterizează unii oameni. O încercare de a stabili limite în vid, în nimic. Cu toate acestea, ea are o existență reală în oameni și chiar își determină viața. Iubirea pasionala se naste, creste si moare in imaginatie.