Ca și în toate conceptele sau ca în tot ceea ce există în viață, nu există niciodată categorii definitive sau definiții absolute. Aceasta este cu mândrie, care poate fi folosită bine sau prost. În psihologie au fost definite două tipuri de mândrie, pozitive și negative.Mândria pozitivă se numește stima de sine și încrederea în sine, iar negativul se numește mândrie.
Primul este necesar să ne simțim în siguranță și să conducem o viață echilibrată, să ne apreciem măsura corectă, să ne punem în viața noastră și să fim mândri de ea: este ceva absolut sănătos. A doua mândrie, care ne distanțează de lume, va fi cel mai bun generator de conflicte pe care îl putem include în viețile noastre.
Partea pozitivă a mândriei este definită ca excesul estimat sieși și meritele ei înșiși,de ce persoana crede că este superior celorlalte. Acest tip de mândrie ne lasă să nu recunoaștem și să ne rectificăm propriile greșeli și subliniază lipsa de umilință.
Umilința, de calitate spre deosebire de mândrie, este ceea ce ne permite să adopte o atitudine deschisă, flexibilă și receptiv pentru a afla ceea ce noi nu știm.Oamenii mândri transmit multe plângeri mintale datorită ego-ului lor exagerat, plângându-se despre oameni, situații, timp, țară etc. Acest lucru îi va determina în mod inevitabil să sară de la un conflict la altul.„Dacă nu ne modera mândrie, aceasta va fi cea mai mare pedeapsa noastră.“
Dante Alighieri-
Când mândria se transformă într-un cuvânt superb
superb vine din latină și Superbia este un sentiment că persoana însăși valorile în relativ la alții,
supraevaluarea sinelui în comparație cu altele. Este un sentiment de superioritate care face o laudă a propriilor calități sau idei și le depreciază pe cele ale altora. Se poate spune că mândria poate duce la mândrie. Mândria este o atitudine mândră care își găsește definiția în îndrăzneala acelei persoane care se laudă de sine.Mândria, care ne face să ne simțim superior de fiecare dată când comparăm cu cineva, reflectă un complex de inferioritate.
Din aceasta apare aroganța, cu care încercăm să demonstrăm că avem întotdeauna dreptate. De asemenea, folosim vanitatea, afirmând meritele, virtuțile și realizările noastre.Acești oameni pot fi extrem de intoleranți ideologic, agățându-se de o singură poziție și care nu permite nici o contribuție din partea altora. Capacitatea lor de auto-recunoaștere este foarte scăzută, la fel cum arată o mare rezistență la cererea de iertare și schimbare personală: ei nu se gândesc la schimbare deoarece cred că fac totul bine.Acești oameni au o întărire emoțională, o distanță emoțională.
Nu uita nici măcar o ofensă. Aceste caracteristici blochează relațiile interpersonale.„Mândria nu coboară de unde se ridică, dar întotdeauna se încadrează în cazul în care a crescut.“
-Francisco de Quevedo- Onestitatea să răstoarne noastre Sinceritatea mândrie
poate fi foarte dureros la început, dar pe termen mediu este foarte eliberator.
Ne permite să ne confruntăm cu adevărul despre cine suntem și cum ne raportăm la lumea noastră interioară. Acesta este modul în care începem calea care ne conduce spre bunăstarea noastră emoțională. Cultivarea acestei virtuți are un număr de efecte terapeutice.În primul rând, diminuează teama noastră de a ne cunoaște pe noi înșine și de a ne confrunta cu partea noastră întunecată. De asemenea, nu ne permite să continuăm să purtăm o mască care să îi placă pe alții și să fie acceptată în mediul nostru social și de muncă. În schimb, această calitate ne împiedică să continuăm să ne ascundem conflictele emoționale sub covor.
Cinstea ne dă putere să ne întrebăm noi, identificând minciuna și minciunile care ne amenință, ca și ispite, din interior.
Pe măsură ce onestitatea devine integrată în ființa noastră, mândria noastră va dispărea, pentru că nu trebuie să jucăm roluri pentru a trece imaginea unei persoane pe care nu o avem. "Cinstea este primul capitol din cartea înțelepciunii."-Thomas Jefferson-