Viața nu este ca alți oameni să o picteze, așa îl culori. Pentru că va fi întotdeauna atitudinea noastră de a acționa ca cea mai bună perie, care ne poate oferi nuanțe de lumină când avem nevoie cel mai mult.Voința noastră este cea care va alege să picteze zilele cu zâmbete înainte ca amărăciunea să apară în noi ...
Ceea ce avem clar este că uneori este viața în sine care ne place să ne aducă zile gri. Momente de întuneric absolut. Acestea sunt momente când, chiar dacă credem că avem totul sub control și ne percepem aproape la fel de mari strategi ai adversității, există întotdeauna ceva care ne reamintește cât de vulnerabili putem fi. Neurologul și psihiatrul francez Boris Cyrulnik ne oferă prin cărți și interviuri un concept cu adevărat util și interesant despre vulnerabilitatea și fericirea personală. Vorbim mai presus de toate despre bunăstarea pe care o persoană o obține după ce a cunoscut o paletă de lumină-întuneric pe paletele noastre existențiale.
Nimeni nu este pregătit pentru suferință. O copilărie fericită nu garantează că mâine vom fi imuni la durerea emoțională.
De asemenea, o copilărie traumatizantă nu ar trebui să ne determine maturitatea și viitorul nostru, așa cum a explicat el însuși Cyrulnik în cartea sa "Ducklings Ugly and Resilience". Viața poate fi foarte întunecată în orice moment, deja știm asta. Am trăit. Cu toate acestea, departe de a supune acestor fapte, acestor traume, trebuie să ne oprim victime ale circumstanțelor noastre și să lucrăm zilnic în aceste realități personale. Pentru că suntem toți vrednici de a fi iubiți, de a fi fericiți.Ar trebui să alegem cele mai bune culori pentru a-și picta orizontul.Evidențiarea întunecată a vieții și cum să ne confruntăm cu ei
Nu ne dăm seama că totuși avem o modalitate foarte specială de a "picta" ziua noastră zilnică. Vorbim, desigur, despre atitudinea noastră ca indivizi și despre resursele psihologice particulare pe care le folosim pentru a face față adversității. Noi interpretăm realitatea și, în același timp, o creăm. Totuși, acesta este locul unde dilema apare mereu. Se spune adesea că este componenta genetică care ne dă aceste rădăcini care ne împing mai mult sau mai puțin frecvent spre depresie, depresie sau față de această vedere părtinitoare, care vede doar zile gri când care strălucește este un soare sincer, imens și strălucitor.
Trebuie să fim clari:
genetica predispune, dar nu determină.
Ceea ce contează este voința și atitudinea. Atât de mult încât Dr. Rafaela Santos, autorul "Rise and Walk", ne spune că rezistența este o combinație de factori genetici, sociali și psihologici. Cu toate acestea, nu este nimic mai puternic decât pregătirea conștientă și constantă cu care putem face față pozitiv situațiilor adverse. Toate acestea fără îndoială ne încurajează să ne gândim la o altă realitate personală. Se știe, de exemplu, că copiii pot moșteni o predispoziție la depresie și anxietate de la părinții lor. Aceștia au o trăsătură fiziologică: un circuit creier hiperactiv.Ceea ce ne determină nu este o structură în sine, ci o serie de funcții metabolice care pot fi modificate.
Cu o atitudine adecvată, strategii psihologice și formare conștientă deja menționate, vom picta viața în felul nostru. Este timpul pentru rezistență, este timpul pentru a depăși Reziliența este ca primăvara care conduce viața. Este arta care ne dă un anumit sentiment de control în fața dificultăților. Mai mult decât atât, departe de a fi veșnic neputincios din cauza unei copilarii nedrepte, a unei pierderi traumatice sau a acestui eșec de neșters,avem ocazia de a alege culori noi cu care ne putem modela orizontul.
Experții externalizați spun adesea că, pentru a atinge această capacitate, este necesară dezvoltarea strategiei de domeniu. Este cunoscut, de exemplu, că
termenul "reziliență" provine din fizică, și care definește astfel de materiale capabile să-și recapete forma originală chiar dacă au fost deformate. Acum, în domeniul psihologiei, nu funcționează în același mod.
Când ceva ne "deformează", nu ne vom mai recupera niciodată forma originală.Nu vom mai fi la fel. Cu toate acestea, a fi o persoană diferită nu înseamnă să fii o persoană mai fragilă, mai întunecată și mai rănită. Aici trebuie să aplicăm strategia de domeniu.
Pentru că rezistența nu este capacitatea de a pleca nevătămat, este arta de a stăpâni abordările noastre de gândire pentru a crea noi emoții.
Este provocarea menținerii stimei de sine, a independenței și a curajului de a alege culorile pe care vrem să le pictim viitorul. Trei verbalizări zilnice Dr. Edith Grotberg, cunoscut pentru crearea testului factorilor de rezistență, se concentrează pe rezistența bazată pe trei verbalizări pe care le putem face zilnic.
Sunt următoarele:Am capacitatea de a face față dificultăților.
Am valori, reguli de conduită, stima de sine și oameni care mă iubesc. Sunt o persoană care crede în speranță și care are credință în sine. Pot rezolva problemele