Dacă nivelul de implicare a unei persoane care are o atitudine empatică cu celălalt este excesivă (fie de intensitate sau frecvență), se execută riscul ca unii autori numesc „Messiah capcană“: iubirea și ajutându-i pe alții, uitând să te iubești și să te ajuți.
Capcana mesianului se hrănește cu oameni care sunt prea implicați în suferința altora, urmând motto-ul: "Dacă nu o fac, nimeni nu o va face". În acest sens, dacă luăm în considerare doar punctele de vedere, dorințele și emoțiile celorlalți, coexistența va deveni inegală.
Din acest punct de vedere, nu se poate confunda actul de a te pune în locul altui, punându-ne în locul celuilalt.Cumva, această călătorie de empatie este necesară pentru a înțelege cealaltă. Dar poate fi și foarte periculos când ne blocăm cu ceilalți.
Oamenii care sunt convinși că nevoile altora au întotdeauna preferință asupra lor, alții să-și condiționeze acțiunile, neglijându-se. Problema este că această lipsă de îngrijire nu poate fi furnizată de îngrijirea pe care o oferă alte persoane, sau persoana va avea nevoie de alții să aibă grijă deosebită să nu-și dea seama de nevoia. Ceva care, pe de altă parte, rareori se întâmplă.
Noi nu avem nevoie de ajutor de la alții pentru că avem nevoie de încredere în acest ajutor.Împărtășesc
Să nu uităm să ne îngrijim pe ceilalți
Pentru oamenii care au căzut în capcana mesiei, îngrijirea devine calea lor de a oferi iubire.Nimeni nu impune ca trebuie să aibă grijă de ceilalți. De multe ori se înțeleg bine cu oamenii care caută îngrijire sau care trebuie să fie îngrijiți, să intre în relații personale dezechilibrate și să alăpteze din când în când dependențele.
acest punct în viața noastră începe să fie ultimul lucru pe care ne pasă, pentru că suntem mereu în așteptarea viețile altora,doar se confruntă cu situații reale deconflict interior, sentimente de confuzie, sufocare constantă și, în unele cazuri, chiar stari de depresie pentru a nu fi capabili sa se ocupe de tot.
nu pentru a intra în aceste stări emoționale negative, este bine să ne amintim că nevoile altora, în primă instanță, trebuie să fie îndeplinite de către ei înșiși, și, deși nu este nimic în neregulă cu ajutor dacă sunteți în mâinile noastre, ele sunt , în cele din urmă trebuie să facă acest lucru și este responsabilitatea lor să cadă. În plus, dacă vrem să oferim un ajutor real, este esențial să avem grijă de noi înșine, altfel nu vom avea suficientă forță pentru a fi foarte folositori. De fiecare dată când ne uităm de noi înșine, nu mai facem ceva ce vrem să facem ceva pe care alții îl doresc. Suntem agitați de sentimente de vinovăție sau de suferință. Ce ne face să conștientizăm întotdeauna nevoile oamenilor din jurul nostru? Dragostea, frica de respingere, trebuie să fie reafirmată sau recunoscută, vinovată? încercați să obțineți împreună cu toată lumea
pune ideile altora în fața noastră, favoruri care nu doresc să facă și chiar au un motiv bun de a nu face, nu cere ajutor altor persoane să nu deranjeze, și îngrijire a altor oameni, dar nu și a noastră, sunt comportamente care se manifestă atunci când ne ocupăm de alții prin teamă, sentimente de vinovăție sau nevoia de recunoaștere. În aceste momente, noi intrăm în "capcana mesiei" și putem suferi pagube considerabile în această toamnă.
budist Predarea pe capcana MesiaUn călugăr, impregnată cu doctrina budistă de iubire si compasiune pentru toate ființele, găsit în șederea ta o leoaică de gât și de foame, așa slabă nu se putea mișca măcar. În jurul ei, leii nou-născuți au strigat să încerce să extragă o picătură de lapte din mamelonul ei uscat. Călugărul înțelegea perfect durerea, neputința și impotența leoaică. Nu numai pentru ea, ci mai ales pentru puii ei. Deci, decâtse așeza lângă ea, oferindu-se să fie devorată și salvând astfel viața mamei și puiilor.
Istoria budistă arată în mod clar
riscul de implicare excesivă în suferința altora în relațiile interpersonale.
Un risc vizibil în această mare povară purtată de oameni care rareori se uită în sine și își aud solicitările de ajutor. Livrate, dar nu răniți, dispuși să dea toată dragostea și să nu păstreze nimic pentru ei înșiși, până când acea foarte desprinzime se termină puțin câte puțin cu ei, fără să știe foarte bine ce anume îi face să sufere. "Ajutați pe alții să-și poarte greutățile, dar nu vă simțiți obligați să le purtați." -Pitagoras-