Reziliența este un concept care a fost dezvoltat în multe domenii de studiu legate de psihologie.Dintre acestea, merită menționată victimizarea. Această ramură studiază persoanele care au suferit pagube ca o consecință, de obicei, a unei crime. Adică, victimele.
Când cineva trece printr-un eveniment traumatic, ca, probabil, faptul că el a trăit în propria piele un act criminal, ideal este ca persoana găsi o modalitate de a continua în mod normal, cu viață (ceva care este de multe ori nu este ușor ). Pentru aceasta, au fost studiate diferitele mecanisme sau procese pe care oamenii le folosesc pentru a continua și a depăși trauma. Aceasta este rezistența victimelor.
Ce este victimizarea? Mulți autori diferă în funcție de locul în care ar trebui inclusă această disciplină. Unele dintre acestea sunt în favoarea introducerii acestuia în Criminologie și disciplina mai largă, care se ocupă de studiul crimei, infractorul și victima, precum și interacțiunea lor și în cele din urmă, mediul din jurul totul. Personal, sunt de asemenea în favoarea acestei idei. Cu toate acestea, există alți autori sau experți în domeniu care preferă să o trateze ca o sucursală independentă.
Indiferent, cel mai important lucru este că
această disciplină apare ca o necesitate de a da vizibilitate victimei, subiectul aproape uitat în lumea crimelor. Studiul lor ar ajuta la prevenirea viitoarelor acte criminale, precum și la ajutarea victimei după infracțiune. "Originea" ei a fost în 1973, cu primul Simpozion Internațional privind Victimologia din orașul Ierusalim, Israel. În acest caz, victimologia a fost consolidată într-o disciplină științifică adevărată. Unul dintre rutele studiate în cadrul acestei specialități este "procesul de victimizare".
În general, vom spune că transformarea conduce o persoană să fie sau să fie considerată victimă. Este un fenomen în care sunt implicați mai mulți factori și cauze care condiționează răspunsul pe care subiectul îl va da. Prin urmare, percepția unui eveniment traumatic și pregătirea acestuia, deoarece este un proces individual, nu va fi niciodată exact la fel în două persoane care au trecut prin același fapt: va depinde de cauze personale, sociale, culturale, etc.
Procesul de privare Rezistența la victime ar intra în această secțiune. Procesul de dezintegrare este inversul celui precedent.
Este o serie de pași sau etape care permit victimei să nu mai fie considerată ca atare.
Acesta este scopul final atunci când se ocupă cu victimele care au trecut printr-un eveniment cu adevărat traumatizant. Așa cum răspunsul unei persoane la un eveniment specific nu va fi niciodată același ca răspunsul altui la același eveniment, același lucru se întâmplă și în acest proces. Abilitatea victimei de a depăși trauma va depinde de ea, de istoria ei, de mediul în care trăiește, de sprijinul familial și social pe care îl primește etc. Ceea ce contează este identificarea tuturor punctelor de sprijin și încercarea de a le folosi în favoarea ta. Conceptul de reziliență
Reziliența este un concept care ar putea fi relativ puțin studiat, având în vedere importanța pe care o are.
Acest concept se bazează pe două aspecte fundamentale: de a se confrunta cu evenimentul și de a-și reveni.
Este un termen care poate fi ajustat la mai mulți factori trăiți. Unii cercetători, cum ar fi Janoff - Bulman, au creat o scară de elemente care ar ajuta să se determine dacă o persoană era sau nu rezistentă. Elementele au fost o serie de expresii sau expresii care au încercat să analizeze stima de sine a acelei persoane și abilitatea de a face față. Ulterior, aceeași persoană ar trebui să ia în considerare pe o scală numerică de la 1 la 5 gradul de conformitate sau dezacord cu fiecare propoziție. Din aceasta, se obține un rezultat care ar fi asociat cu rezistența persoanei. Rezistența față de victime
Rezistența față de victime ar fi legată de abilitatea de a depăși evenimentul traumatic și de a nu lăsa să intervină într-un mod negativ zi de zi.
Potrivit altor autori, poate exista o viziune sau o definiție diferită. Astfel, avem două căi distincte:
Conform autorilor francezi, acest concept este legat de ideea de creștere posttraumatică
- . Acest fenomen studiază sau analizează posibilitatea de a învăța și a crește din experiențele adverse. Am putea rezuma cum: câteodată câștigi, câteodată învățați. Ar fi o proiecție pozitivă a evenimentului negativ, transformându-l pe acesta în ceva benefic. Potrivit autorilor din SUA, acest concept este legat de procesul de copiere
- . Ei ar defini-o mai mult ca o restaurare a vieții anterioare. Rezistența față de victime este ceva ce poate fi dezvoltat, o capacitate care este rezultatul unui proces dinamic.El și-a cercetat "originea" și factorii posibili care îi stimulează. Unele caracteristici ale personalității și ale mediului ar favoriza dezvoltarea rezistenței. În primul rând, un element important ar fi distorsiunea pe care o are în percepția proprie: cu cât această percepție este mai pozitivă, cu atât va fi mai rezistentă.
În cele din urmă, acest lucru nu înseamnă că numai oamenii rezilienți sunt capabili să depășească un eveniment traumatizant, dar este clar că această trăsătură le ajută. În acest sens, este important ca cercetarea să continue în această direcție:
descoperirea factorilor care contribuie la dezvoltarea rezistenței ar ajuta la pregătirea pentru stimularea acesteia, astfel încât victimele evenimentelor traumatice să le poată depăși cu mai puțin suferință.