Persoana cu sindrom de empatie excesivă este ca o antena cu rază lungă de acțiune care absoarbe și implică fiecare emoție care vibrează în mediul în care trăiești. Departe de a gestiona această supraîncărcare, se sfârșește prin diluarea nevoilor altora prin otrăvirea cu compasiune excesivă până când vă simțiți vinovați pentru durerea altora. Puține suferințe pot fi atât de obositoare.
Este posibil ca văzând astfel de situații ca o problemă clinică să surprindă mulți oameni. Mergem prea departe pentru a folosi eticheta "patologică" pentru comportamentul "normal" (aparent)? Evident că nu și toate acestea au o explicație. Dacă Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM-V) o marchează ca o caracteristică a tulburărilor de personalitate, este pentru un motiv evident.
Orice comportament care ne împiedică relația noastră, care ne aduce suferința și incapacitatea de a duce o viață normală, are nevoie de un diagnostic și de un tip de strategie terapeutică care să o poată rezolva. Prin urmare, persoanele care suferă de empatie excesivă sau care prezintă un model persistent de disconfort și incapacitate de a funcționa social, personal și la locul de muncă, vor intra, în acest caz, într-o imagine a tulburărilor de personalitate.
Toate acestea ne conduc să ne dăm seama că nu este același lucru să fim "foarte sensibili" și să suferim de un sindrom de empatie excesivă. De exemplu, în cartea lui Sandra L. Brown "Femeile care iubesc psihopatii", există un aspect care nu poate lăsa pe nimeni indiferent. În lucrarea acestui psihiatru se poate observa că există femei care înțeleg comportamentul psihopat al partenerilor lor și chiar o justifică.
Empatia excesivă îi împiedică să vadă clar prădătorul, ucigașul sau agresorul cu care se confruntă. În plus, inteligența sa pentru a justifica actele violente ale soțului a fost incredibil de sofisticată. Un fapt care arată clar că un exces de empatie este un tip de tulburare care nu este dezvăluită, dar pe care ar trebui să o luăm în considerare.
empatie și empatie excesivă, frontiera de echilibru și bine fiind
Poate că mulți cred că empatia este o capacitate pozitivă, util și de dorit ... ceea ce ar fi în neregulă cu care are „o mulțime de empatie“? Ca întotdeauna excesele în viață nu sunt bune și echilibrul este ideal. Deci, cu această dimensiune, nu uităm niciodată să separăm "eu" de "eu" de ceilalți. Aceasta este, faimoasa expresie a "empatieeste abilitatea de a te pune în locul persoanei în fața noastră." Trebuie să precizăm că vom face acest lucru fără a mai înceta să fim noi înșine.De asemenea, este important să ne amintim acum ce fel de empatie putem să trăim, sănătoase și care ne pot conduce la această graniță, unde se produce inconvenient disconfort.
Empatia emoțională sau "simt ceea ce simți".
- În acest caz, empatia afectivă are de a face cu capacitatea noastră de a simți emoțiile, sentimentele și sentimentele pe care le-a experimentat o altă persoană ... și, la rândul ei, simțiți-o compasiune. Empatia cognitivă sau "Înțeleg ce se întâmplă cu tine"
- . Empatia cognitivă, pe de altă parte, este mai mult o abilitate. Aceasta ne permite să avem o cunoaștere mai completă și mai exactă despre conținutul minții persoanei din fața noastră. Știm cum se simte și înțelegem asta. Empatia excesivă înseamnă a fi o oglindă și, la rândul ei, un burete.Noi nu numai simțim ceea ce simt alții, ci suferă de ea. Este o durere fizică care creează durere și, la rândul nostru, ne subordonează nevoilor altora fără a fi capabili să discernem această frontieră între noi și ei.
- Cum este o persoană suferă de sindromul de empatie excesivă? Descrierea persoanei care suferă de sindromul de empatie excesivă ne va ajuta foarte mult. În primul rând, discriminează între simpla "sensibilitate emoțională" a "hipersensibilității" patologice. În plus, vom vedea, de asemenea, modul în care DSM-V identifică acest tip de comportament.
Evidența evidentă a identității și abilităților sociale.
Este obișnuit și pentru alte tipuri de tulburări în care sunt prezente compulsii sau psihoterapie.
- Este obișnuit ca o persoană să experimenteze multe schimbări de dispoziție, de la depresie mai profundă până la fericire histrionică sau disproporționată.
- Sunt pacienți foarte dependenți.
- Asta este, ei doresc să rezolve toate problemele altora pentru a consolida imaginea oamenilor valoroși și necesari pe care doresc să le proiecteze, necesită interacțiune continuă și folosesc favoruri. Dacă cineva încearcă să impună limite, se va simți rănit și respins.Este, de asemenea, obișnuit ca persoanele care suferă de empatie excesivă să fie foarte supărătoare și să submineze autonomia celorlalți.
- Empatia excesivă aduce dificultăți serioase în productivitatea acestor oameni. Ei se simt discriminați, nimeni nu înțelege altruismul lor, nevoia lor de sprijin și ajutor ... Nu în ultimul rând,
- adesea vedem pacienții trecând de la supra-empatie la resentimente. Au fost suferite atât de multe dezamăgiri care sunt izolate, pierdute în sentimentele lor de furie și dezamăgire. Ce putem face dacă suferim de prea multă empatie? În acest moment, mulți dintre noi s-ar putea să ne întrebăm de ce. Ce cauzează cineva să sufere atât de mult atunci când este infectat de emoțiile altor persoane? Ei bine, în ultimii ani am făcut mari progrese în acest subiect și, într-adevăr, deja cunoaștem baza genetică și neurochimică care poate favoriza această situație.
- Așa-numitele "tulburări de spectru empatic" ne furnizează o mulțime de informații despre realități, cum ar fi sindromul Asperger, sindromul peste empatie sau tulburarea de personalitate de frontieră. Este, fără îndoială, un subiect interesant care ne va da răspunsuri excelente și abordări terapeutice mai bune în următorii ani.
- Pe de altă parte, la întrebarea ce ar trebui să facem dacă suferim de empatie excesivă, răspunsul nu poate fi mai simplu: să cerem ajutor profesional. Dacă suntem în extremă patologică, este întotdeauna necesar să învețe o serie de tehnici pentru a stabili limite, au o mai mare de auto-control asupra gândurilor noastre, nevoile noastre alimentare proprii și pentru a defini mai multa putere identitatea noastră și stima de sine.
Nu trebuie să uităm că
empatia excesivă generează nu numai disconfort, ci ne separă de noi înșine și de lumea în sine. Nu merită să ne ancorăm într-o sferă de gol și chin persistent. Să facem primul pas să ieșim din această realitate negativă ...