Publicul trebuie să înțeleagă punctul nostru de vedere, chiar înainte de a ne accepta argumentele. Este vorba despre retorică, de a face pe alții să accepte punctul nostru de vedere. Și cine ar fi mai bine să explice retorica decât Aristotel? Studiile studențești ale lui Platon s-au axat pe retorică. Astfel, retorica lui Aristotel constă în trei aspecte fundamentale: patos, etos și logouri. În retorica lui Aristotel, patos, etos și logos sunt cei trei piloni fundamentali
. Etosul se adresează eticii, patosului la sentimente sau emotiilor și logoselor la logică. În prezent, aceste trei aspecte sunt considerate moduri diferite de a convinge o audiență despre o anumită temă, convingere sau concluzie. Deși fiecare aspect este diferit de celelalte, cunoașterea celor trei ne va ajuta să angajăm publicul pe care îl abordăm.Pathos, ethos și logos
Pathos de Aristotel
Pathos înseamnă "suferință și experiență". În retorica lui Aristotel, aceasta se traduce în capacitatea vorbitorului sau scriitorului de a provoca emoții și sentimente în audiența sa.
Pathos este asociat cu emoție, se referă la recurs la partea emoțională a publicului țintă. Pe scurt, patos încearcă să empatică cu publicul. Când vorbitorul își folosește valorile, convingerile și înțelegerea, el mișcă audiența și comunică cu ei printr-o poveste. Pathos este utilizat pe scară largă atunci când argumentele care vor fi expuse sunt foarte controversate.
Deoarece aceste argumente au adesea nevoie de logică, succesul va consta în capacitatea de a empatiza publicul. De exemplu, într-o discuție pentru interzicerea legală a avortului, putem descrie bebelușii ca ființe fragile și nevinovate pentru a evoca tristețea și preocuparea publică. ◊ Etosul lui Aristotel Cel de-al doilea aspect, etos, înseamnă caracter și vine din cuvântul ethikos, ceea ce înseamnă personalitate morală și morală. Pentru vorbitori și scriitori,
ethos este format din credibilitatea și identificarea sa cu publicul.
Vorbitorul ar trebui să aibă încredere și să fie respectat ca expert în acest subiect. Pentru ca argumentele să fie eficiente, nu este suficient să se facă raționamente logice. De asemenea, conținutul ar trebui prezentat în mod eficient pentru a deveni credibil. Potrivit retoricii lui Aristotel, ethos este deosebit de importantă pentru a crea interes pentru public.
Sunetul și stilul mesajului vor fi esențiale pentru acest lucru. În plus, estecum vorbitorul convinge publicul că el sau ea este calificat să vorbească despre subiect cum caracterul sau autoritatea lui poate influența publicul, indiferent de mesaj. De exemplu, a vorbi unui public mai degrabă ca o persoană egală, mai degrabă decât o persoană pasivă, sporește probabilitatea ca oamenii să se angajeze și să-și asculte în mod activ argumentele. Logosul lui AristotelLogos înseamnă cuvânt, discurs sau rațiune.
Este folosirea raționamentului și a raționamentului, indus sau deductiv, pentru a construi un argument.
În convingere, logoul este raționamentul logic din spatele declarațiilor vorbitorului. Logosul se referă la orice încercare de a face apel la intelect, la argumente logice. Raționamentul deductiv susține că "dacă A este adevărat și B este adevărat, intersecția dintre A și B trebuie să fie, de asemenea, adevărată". De exemplu, în argumentul "femeile ca portocalele" ar fi adevărate "femeile ca fructele" deoarece "portocalele sunt fructe". Răgazul inductiv folosește și premise, însă concluzia este doar o așteptare și nu poate fi neapărat adevărată din cauza naturii sale subiective. De exemplu, frazele "Pedro îi place comediei" și "acest film este o comedie" pot concluziona că "Pedro va dori acest film". Retorica lui Aristotel
În retorica lui Aristotel, logosul era tehnica sa argumentativă preferată.
Cu toate acestea, argumentele cotidiene de zi cu zi depind mai mult de patos și de etos. Combinația celor trei este folosită pentru a face eseurile mai convingătoare și este centrul strategiei în cadrul echipelor de discuții. Oamenii care le domină au capacitatea de a convinge ceilalți să ia măsuri sau să cumpere un produs sau serviciu.
Chiar și așa, patos pare să aibă o influență mai mare. Discursurile populare, care încearcă să tremure în loc să ofere argumente logice, par să aibă o semnificație mai mare. Același lucru este valabil pentru știrile false sau știrile false. Unii nu au logică, dar publicul le acceptă datorită capacității lor mari de empatie. Conștientizarea acestor trei strategii ale retoricii lui Aristotel ne poate ajuta să înțelegem mai bine acele mesaje care încearcă să ne convingă prin minciuni.