Uneori, de fapt, aș spune, zilnic, trebuie să ne salvăm credința în ceva. Cred în Dumnezeu, credeți în el, că împărtășiți credința mea, nu contează, pentru că nu vorbesc despre religie. Vorbesc despre menținerea capacității de a crede.
Despre a fi un naufragiu în această mare a lumii în care ne pierdem atât de des între iubiri îndepărtate, necondiționate, între dezamăgiri, temeri, așteptări, suferințe.
Vorbesc despre căutarea credinței ca o mică bucată de plutire care plutește prin toate acestea, și crezând, crezând și crezând că puteți supraviețui și puteți trece prin ea.
Vreau sa spun ca folosim o busolă inimile noastre, vom arunca cu capul în adâncurile suferinței inutile, ne îndreptăm atenția spre sinele nostru, credem că lumea se reduce la acel punct în cazul în care este dificil să se schimbe ritmul. Aceasta se datorează faptului că este dificil de a merge în interiorul apei, în interiorul acelui ocean. Ai încercat vreodată să te plimbi în apă?
Cum să mențină capacitatea de a crede
Uneori este necesar să salvăm credința în capacitatea noastră de a fi puternici, chiar dacă nu suntem puternici. Credința, voința de a se agăța de acea bucată de flotor, indiferent care este în viața noastră, ne face capabili să depășim dificultățile, oricare ar fi ele.
Mâine, ne uităm înapoi, să te întrebi cum a reușit să pătrundă în acel moment, așa cum ar putea ridica un copil, învingând-o durere, iartă „neiertat“, uita o iubire, uita o durere, se ridica de un abis, plimbare în mai multă întuneric.
Este pentru că ați reușit să mențină capacitatea de a crede ... nu știu ce să cred, dar el a avut încredere și a câștigat acea putere dincolo denormale, care nu este a ta, dar vine de la o putere mai mare, undeva în acea vastă întindere a universului. Uneori, aș spune, de zi cu zi, trebuie să ne salvăm credința în ceva ... Prindeți acest flotor și nu vă scufundați. Există un geaman pentru toată lumea. Doar credeți.