Dopamina este unul dintre cei mai cunoscuți neurotransmițători din sistemul nostru nervos. Este cunoscut ca neurotransmițător de plăcere. Funcția sa principală este de a activa circuitele de recompensare ale creierului, dar efectuează și alte funcții mai puțin cunoscute. Dopamina acționează atât prin activarea, cât și prin inhibarea activității creierului în funcție de locul în care este eliberat.
În primul rând, trebuie să știm că neurotransmițătorii sunt biomolecule eliberate în sinapsei neuronilor cu misiunea de a transmite sau schimba transmiterea informațiilor. În cazul dopaminei, neuronii dopaminergici sunt responsabili de eliberarea și producerea acestui neurotransmițător.
Dopamina este sintetizată prin tirozina aminoacidului și este acumulată în veziculele sinaptice la terminalele axonului neuronilor dopaminergici. Acești neuroni se găsesc în mare parte într-o parte a creierului numită substanță neagră. Și de atunci, s-au răspândit prin diferite căi, fiecare cu o funcție diferită. Iată modalitățile și modalitățile de a face lucrurile.
Calea dopaminergică mesolimbică
Aici avem neuronii care proiectează prin diferite zone ale sistemului limbic, cum ar fi nucleul accumbens. Sistemul limbic este în primul rând responsabil pentru procesele emoționale ale creierului nostru. Aici dopamina joacă roluri importante în diverse comportamente emoționale. Una dintre aceste funcții este administrarea sistemului de recompense al creierului.
Când efectuăm acțiuni pe care corpul le evaluează ca benefice, dopamina este eliberată pe această cale, creând astfel un sentiment de plăcere subiectiv care ne face să repetăm astfel de comportamente. Aceste comportamente variază de la programele biologic programate, cum ar fi uciderea foamei sau sete, la cele care sunt exclusiv sociale și învățate. Dependențele pe care drogurile provoacă apar deoarece stimulează circuitul de recompensă într-un mod foarte intens. Acest lucru face ca creierul nostru să evalueze consumul acestor substanțe ca fiind benefic pentru noi, ceea ce ne face să repetăm un astfel de comportament.
Calea dopaminergică mesocorică
Acestea sunt căile care se proiectează spre cortexul prefrontal al creierului nostru.
Această regiune este responsabilă pentru abilitățile de execuție, adică cele legate de planificare și luare a deciziilor. Dopamina acționează în această regiune generând alternative, alegerea celei mai potrivite și orientarea în direcția acesteia. Deficitul de dopamină din această regiune (ca în cazul schizofreniei) cauzează un răspuns cognitiv mai puțin. Individul nu mai răspunde la stimuli externi și pare să nu fie interesat de nimic. Alte modificări în această cale sunt legate de alte tulburări, cum ar fi ADHD sau depresie.
Calea dopaminergică nigrostriatală
Axoanele acestor neuroni dopaminergici se proiectează spre ganglionii bazali ai encefalului nostru.
Aceasta face parte din sistemul nervos extrapiramidar, care este responsabil pentru controlul mișcărilor motorii din corpul nostru. Deficitul de dopamină produce tulburări de mișcare caracteristice bolii Parkinson, caracterizată prin rigiditate, tremor sau mișcări lente. Și o hiperactivitate a dopaminei în această regiune determină tulburări hiperkinetice, cum ar fi ticurile, de exemplu.
Via dopaminergic tuberoinfundibular
Astfel, în loc să fie născut în substantia nigra ca ceilalți, merge din neuronii hipotalamusului la hipofiza anterioară.
Ea este responsabilă pentru reglementarea eliberării unui hormon cunoscut, prolactina, care răspunde de producerea laptelui după naștere. Această cale este de obicei activă, iar dopamina este responsabilă pentru inhibarea prolactinei. La postpartum, totuși, activitatea acestor neuroni scade, ceea ce declanșează o eliberare mare de prolactină. Și, ca o consecință, permite alăptarea să se dezvolte. Modificările acestui mecanism pot duce la galactorie (secreție mamară), amenoree (absența menstruației) și disfuncție sexuală.
Căi dopaminergice thalamice
Aceasta este o cale care inervază talamusul la primate și provine din locuri diferite ale creierului.
Funcția sa ridică încă întrebări importante, dar studiile recente indică posibilitatea de a fi legate de factorii de reglare a somnului și mecanismele de întreținere trezite. În prezent, nu există dovezi privind consecințele posibilelor deficiențe ale dopaminei în această regiune. Complexitatea dopaminei
Deși acest neurotransmițător este renumit pentru participarea la senzația de plăcere și recompensă, îndeplinește multe alte funcții. Astfel, participă la reglementarea aspectelor motorii sau chiar la producerea laptelui în timpul alăptării.
Cunoașterea complexității neurotransmițătorilor noștri ne ajută să înțelegem mai bine modul în care funcționează creierul nostru. O cunoaștere care este esențială atunci când se dezvoltă tratamente sau medicamente care pot ajuta la controlul posibilelor neconcordanțe ale acestor substanțe în diferite zone ale sistemului nostru nervos.