Cum poate o persoană să știe și în același timp să nu știe? Cum evităm percepția lucrurilor? Uneori se pare că avem capacitatea de a amortizeze unele aspecte sau situații din viața noastră pentru a nu suferi și a continua.
Înșelătorie
Teoretic, o persoană nu poate să-și mintă singur, ci doar să ne uităm în jurul nostru pentru a ne da seama că minciuna și înșelătoria de sine sunt foarte frecvente în aceste zile.
Oamenii au multe modalități de a se înșela, care afectează fiecare aspect al vieții lor. Acest tip de înșelăciune nu se limitează numai la oameni, ci la alte lucruri vii, cum ar fi virusurile și bacteriile, care modifică structura lor fizică pentru a înșela sistemul imunitar și a supraviețui. La om, aceste strategii sunt mai sofisticate.
Definirea de auto-înșelăciune
Robert Trivers definește auto-înșelăciune ca actul de minciună pentru sine. El susține că cheia principală pentru a explica acest lucru este de a considera că adevărata informație este exclusă din conștiința noastră.
A scris în multe dintre scrierile sale că "fiecare înșelăciune este pentru auto-promovare". Este un mecanism care a supraviețuit evoluției ființei umane și îl determină să accepte informațiile false ca fiind adevărate.Minciunile devin inconstiente si intr-un fel devin adevaruri de incredere. Când adevărul este retrogradat la subconștient, minciuna devine reală pentru persoana și pentru toți cunoscuții săi. Credem că ideea este adevărată. Atenție și auto-înșelăciune
Oamenii se uită în jur pentru semne care ar trebui acceptate sau respinse
. Este o atenție, împreună cu memoria, care ne permite să preluăm informațiile necesare pentru viața noastră și să respingem ceea ce nu ne privește.
Atunci când informațiile sunt considerate o amenințare, simțim suferință și stare de rău într-o măsură mai mare sau mai mică.În această situație poate apărea o înșelăciune de sine. Este ca și cum ne schimbăm atenția pentru un sentiment de securitate. Procesul de fragmentare a conștiinței noastre se concentrează pe atenția noastră și creează un fel de "blackout"; adică, folosim atenția pentru a nega această amenințare pentru a salva persoana de orice situație dureroasă.
Deși această auto-înșelăciune poate fi benefică în unele cazuri, poate fi inadecvată în altele. Confruntându-ne cu realitatea, chiar dacă este dureros, ne oferă o bază fermă pentru a ne îndrepta spre o viață socială și emoțională mai sănătoasă și mai fericită.