Care este folosirea rugăciunii rozarului și a spune lucruri rele despre toată lumea?

Uimitor cum ne înșelăm cu oameni, cu apariții, cu discursuri care suflă în cele patru vânturi. Incredibil cum există indivizi care pot ascunde, pretinde, să creeze un oratoriu care să nu se potrivească în nici un fel cu ceea ce trăiesc. Este rar să aflăm cine trăiește ceea ce vorbește, care este ceea ce el crede, care respiră adevărurile care pulsază în el. Ceea ce vedem cel mai mult sunt moraliști falși,care condamnă comportamentul altora atâta timp cât nu-și respectă soții și copiii. Falsi predicatori, care vorbesc despre etica și principiile la care fug prin umbrele activităților lor nerușinate. Fiarele false, care predică învățăturile creștine în felul lor, condamnând pe toți cei care nu se conformează ceea ce impun, în același timp în care ei înșiși nu se comportă conform regulilor lor religioase.

Expunerea cea mai explicită a vieții însăși, prin intermediul rețelelor sociale, doar forțând pe mulți să urmeze discursul politic corect, ceea ce a posta subțiază la regulile care guvernează anacronice, chiar dacă nici unul dintre acest lucru are sens în convingerile lor. Acestea sunt forțate să expună idei și opinii care sunt mai în conformitate cu ceea ce se așteaptă cel mai mult

, cu ceea ce societatea consideră acceptabilă, cu ceea ce dictează liderii religioși ca o interpretare corectă și unică a scripturilor. În acest context, mulți oameni ajung inevitabil disociindu ei înșiși, păstrând o viață dublă, o dihotomie în sine, odată ce ei simt adevărul exact opusul a ceea ce spunem, ceea ce ne prefacem să trăim într-un mod transparent.Prin urmare, este comun să vedem multe versete de rugăciune și decorare, în timp ce bârfe, blesteme, invidioase, rănește pe alții;

Vom vedea cine condamnă homosexualii în timp ce trădează soția în fiecare seară. Și așa merge. Un lucru este sigur: ceea ce contează cu adevărat este modul în care ne trăim viața noastră de zi cu zi, modul în care ne raportăm la toți

atât cu care avem aproape, ca și cu cei care nu au nevoie, care nu primesc nimic în schimb. Ceea ce spunem, la urma urmei, este ceea ce spunem, nimic mai mult.