Consiliere: ce este și cum se face

În fața unor situații dificile, cum ar fi boala unui copil sau moartea unei rude, unii profesioniști din domeniul sănătății folosesc consiliere pentru a ajuta pacienții.Acești profesioniști sunt de acord cu Victor Frankl despre ceva foarte important: atitudinea este o alegere personală. În acest fel, ele funcționează astfel încât atitudinea pe care o luăm în fața dificultăților să fie cât mai sănătoasă posibil.

Victor Frankl a fost un psihiatru austriac de origine evreiască care a supraviețuit timp de trei ani în lagărele de concentrare precum Auschwitz și Dachau. Din cauza acestei experiențe grele, a început să scrie cărți în care adeseori arată că, în ciuda tuturor lucrurilor, există întotdeauna un motiv pentru a trăi. Astfel,profesioniștii care lucrează în acest domeniu încearcă să investigheze, prin întrebări, care sunt motivele pentru care fiecare pacient să trăiască.Deci, vă pot ajuta să găsiți lumina la capătul tunelului.

"Putem lua totul de la o persoană, cu excepția alegerii atitudinii sale față de un set de circumstanțe."

Victor Frankl- consiliere: un instrument relațional

Consilierea sau consiliere psihologică este o practică de explorare subiectivitatea celuilalt să fie în măsură să-l însoțească.Cu alte cuvinte, este arta de a face o persoană să reflecteze prin întrebări, astfel încât el să poată lua decizia pe care o consideră cea mai potrivită pentru ea și, în cele din urmă, pentru sănătatea ei.

Scopul consilierii este de a maximiza nivelul de competență al pacientului la cel mai mic cost emoțional posibil.Pentru aceasta, terapeutul ar trebui să ia trei atitudini de bază: recepție, prezență și compasiune, precum și o serie de abilități fundamentale. Aceste abilități sunt după cum urmează:

  • Management emoțional: emoțiile sunt naturale. Recunoașterea și acceptarea acestora reprezintă primul pas în gestionarea acestora. Profesionistul trebuie să aibă grijă ca suferința celorlalți să nu-l împiedice să-și joace rolul în mod corespunzător. Pe de altă parte, va învăța pacientul cum să-și gestioneze emoțiile.
  • Comunicare eficientă:Terapistul nu ar trebui să fie autoritar, nici paternalist cu pacientul. Nu este vorba de a da ordine sau de a suprasolicita persoana care cere ajutor. Este vorba despre acordarea autonomiei și a instrumentelor necesare pentru a lua o decizie și pentru a rezolva singure problemele.
  • Concentrare și sprijin emoțional: Emoțiile în prezența suferinței sunt puternice și variate. Acestea nu ar trebui să fie conținute, ci trebuie validate și monitorizate.
  • Rezolvarea problemelor:Acesta este un proces decizional împărțit între pacient și profesionist.

Intervenția de consiliere: o comunicare eficientă în patru etape

Pentru ca abilitatea de a comunica cu pacientul să fie eficientă, trebuie luați patru pași de bază:

  • Opriți-vă și conectați-vă cu tine. Este important ca medicul să se concentreze asupra momentului prezent, prin legătura cu respirația sa. Acest lucru vă va oferi câteva secunde pentru a alege răspunsul la întrebările pacientului.
  • Validați.Validarea este capacitatea de a asculta emoția altcuiva și de a empatiza. Recunoaște perspectiva pacientului și îl face să vadă că comportamentul lui are motive întemeiate pentru a fi așa.Numai prin simțul acceptării și recunoașterii sunt deschise canalele de comunicare. Este posibil ca profesionistul să nu-și împărtășească opiniile sau comportamentele, ci să le înțeleagă și să le valideze. Astfel, principiile de comunicare pentru a fi eficiente sunt rezistente reflexul de a corecta și spune pacientul ce trebuie să facă, să înțeleagă nevoile și preocupările pacientului, asculta-l si da autonomie pentru a trece la acțiune.
  • Întrebați.Acest pas reprezintă baza consilierii.Se referă la faptul că practicianul pune întrebări deschise și concentrate, care îi ajută pe pacient să reflecteze și să ia decizii satisfăcătoare. Unele întrebări deschise care pot facilita comunicarea cu pacientul sunt după cum urmează: Ce știți despre boala dumneavoastră? Ce vrei să știi despre asta? Cum te simți? Cum vă putem ajuta? ◊ Dialogul.Dialogul este mijlocul de a informa și de a împărtăși perspectivele cu pacientul. Este foarte util să faceți critici constructive, cerând schimbări. Pentru aceasta, este recomandabil să începeți prin descrierea problemei și exprimarea sentimentelor care generează acest comportament problematic și apoi doriți să schimbați opțiunile, oferind în același timp comportamente alternative care înlocuiesc comportamentul anterior.
  • Modelul de rezolvare a problemelor în consiliere În cele din urmă, este important să menționăm că, pentru a vă ajuta să luați deciziile, este foarte util ca pacienții să urmeze modelul de rezolvare a problemelor. Acest model constă în următorii pași:

Orientarea spre problemă.

Se referă la atitudinea luată în fața problemei. Această atitudine poate fi evazivă, impulsivă, proactivă ... Odată ce identificați atitudinea pacientului față de situație, terapeutul trebuie să încurajeze adoptarea unei atitudini pozitive în care problema este o provocare care ajută la creșterea pacientului la nivel personal.

  • Definirea problemei într-un mod specificexplorarea perspectivei ambelor părți. Pacientul și practicienii pot avea puncte de vedere diferite, ceea ce este pozitiv pentru stimularea schimbării.
  • Găsiți alternative. Este foarte comună, în acest moment, ideile de brainstorming sau brainstorming diferite opțiuni.
  • Echilibrul dintre avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuniridicate în brainstorming.
  • Alegeți opțiunea care este în cele din urmă considerată cea mai potrivită.Act.
  • Elaborați un plan în etape. Pașii trebuie să fie ușor și realizabili, astfel încât abandonarea să nu se producă.Reevaluarea.
  • Odată ce ați elaborat planul ales, este recomandabil să observăm cum a fost executat și ce rezultate au fost. Dacă problema a fost inversată datorită deciziei luate, vom întări planul și, dacă nu ar funcționa, vom reevalua de ce și cum să-l facem să funcționeze. Pe scurt, instrumentele descrise vor determina pacientul să ia propriile decizii și să se simtă responsabili pentru viața lor.
  • Numai atunci vom putea să mobilizăm spre schimbare și va dura în timp. Dacă nu, l-am întrebat pe pacient ce-l îngrijora sau ce i-ar fi ajutat; cu profesionistul preluând absolut totul, problema nu va fi rezolvată sau, dacă este, va fi pentru foarte puțin timp.